Love Actually (2003)

Love Actually (2003) – Pur si simplu dragoste
Regia: Richard Curtis
Distributia: Hugh Grant, Martine McCutcheon, Bill Nighy, Liam Neeson, Colin Firth, Emma Thompson, Keira Knightley, Andrew Lincoln, Billy Bob Thornton, Rowan Atkinson, Laura Linney, Alan Rickman

„To me you are perfect”

Greu sa vorbesti despre acest film, intrucat el este unul care trebuie privit pentru a fi apoi simtit prin orice por al pielii, prin orice urma de sentiment de dragoste care mai exista in sufletul dumneavoastra. De aceea, voi incerca o altfel de recenzie de data aceasta, mai curand una aplecata spre filosofia filmului decat despre subiect sau tehnica regizorala. Am revazut acest film la indemnul echipei Raluk.ro, care a publicat inainte de sarbatori un top al celor mai bune filme romantice menite a fi vizionate de Craciun. Ei bine, aici Love Actually era pe primul loc, pe care il merita in mod sigur. Este un film de si despre dragoste, un film care ne aduce bucuria in suflete si optimismul in cuget, care aduce o stare de euforie spectatorului romantic, din care e posibil sa nu mai iasa, iar amintirile simturilor starnite pot dainui mult timp.

Cum la precedenta vizionare am urmarit cu atentie un cuplu – Primul ministru al Marii Britanii (jucat impecabil de amuzantul Hugh Grant) si secretara acestuia, Natalie (o aparitie simpatica de-a dreptul din partea Martinei McCutcheon) -, am incercat si de aceasta data sa imi concentrez atentia intr-un cuplu: care putea fi? Am ales-o pe Juliet si cei doi barbati din viata ei, Peter si Mark. M-am indepartat din planul realitatii imediate (desi toata pledoaria mea se afla ancorata undeva in real) si am inceput sa visez si sa transpun intreaga poveste a lui Juliet in imaginar. Primul motiv: interpreta lui Juliet este Keira Knightley, una dintre cele mai dulci, talentate si simpatice actrite pe care a dat-o in ultimii ani Marea Britanie, alaturi de care o plasez doar pe Carey Mulligan. Imi aduc aminte mereu cu placere si nostalgie ca cea care a atras atentia asupra ei odata cu aparitia in seria Piratii din Caraibe a aparut intr-un film din 2001 intitulat Princess of Thieves, un film absolut neimportant de televiziune, insa in care am fost… figurant in timpul studentiei de la Brasov.

Putem filosofa asupra a ceea ce reprezinta Juliet si ce reprezinta cei din jurul ei. Unul prietenul si apoi sotul, unul prietenul cel mai bun al sotului, dar in acelasi timp indragostit iremediabil de ea, fiinta perfecta (nu numai dupa parerea lui). Sotul Peter nu este altceva decat un stalp in jurul caruia se petrece actiunea: putem face abstractie de ceea ce este el cu adevarat si il putem privi ca ochiul traditional al societatii, ca un om indefinit si insesizabil in jurul caruia se invarte faptura ei angelica. Prin devenirea lui din starea de prieten in cea de sot nu a facut decat ca adevaratii pretendenti sa isi piarda aproape orice speranta: ea apartine de acum inainte cuiva si sunt putini cei care vor avea curajul sa se apropie si sa declare adevarata dragoste. Alegerea regizorului este, de altfel, elocventa: a ales un barbat de culoare neagra si o femeie alba pentru a ilustra ca ei sunt intr-un fel incompatibili, ca iubirea nu se afla aici, ci undeva departe, la omul care o iubeste, o urmareste, o divinizeaza, dar este ascuns in propriul suflet.

Undeva in spatiu, sufera Mark. Camera video a lui o urmareste in tot timpul nuntii, ii surprinde ochii si fata, asa cum, intr-un alt spatiu, barbatul care isi iubeste pe ascuns prietena, colega, amica sau fata care trece zilnic prin fata ochilor o urmareste pentru a-i afla toate secretele, toate ticurile verbale sau fizice, pentru a surprinde orice zambet sau orice incruntare, sperand ca nici ea nu va afla, nici societatea (inclusiv sotul) nu ii va prinde privirea. Momentul esential, declicul in privinta relatiei lor este dat de nunta. Este momentul indepartarii, cand este clar ca cei doi se vor vedea din ce in ce mai putin, privirile zilnice vor disparea si este clipa cand cel care simte ar trebui sa isi dezvaluie sentimentele pentru a exista UN INCEPUT:

Movie Videos & Movie Scenes at MOVIECLIPS.com

Merita aceasta destainuire, merita ca el sa isi piarda toata puterea si siguranta de sine, merita sa fie atat de aiurit incat sa nu isi mai gandeasca pasii pe care ii urmeaza? Atunci cand e vorba de iubire, totul merita, iar felul in care el a ales sa ii marturiseasca dragostea este, de departe, cel mai frumos mesaj de Craciun pe care l-a primit cineva. Asteapta el ceva in schimb? Adapostit sub „Carol Singers”, el isi poate dezvalui sentimentele fara teama de a gresi, atat sotul, cat si intruchiparea lui din aceasta recenzie (societatea, prietenii, dusmanii) fiind amagiti de aparenta data de distanta lui (macar fizica) fata de ea. Surpriza este ca ea raspunde DA. Strada pustie devine locul lor de intalnire (un loc nestiut de nimeni sau locul in care nimeni nu ii cunoaste: parcul unde ar putea sa se tina de mana, sala de conferinte sau de cinematograf unde pe intuneric isi pot tine mainile, peronul metroului unde nimeni nu ii baga in seama in timp ce isi intalnesc privirile), cel in care fericirea tine doar o clipa, dar este fericire autentica, este iubire adevarata. Sarutul este scurt, dar cuprinde in el scanteia care a lipsit amandurura atat de mult timp.

Apoi fiecare isi vede de drum. Apar doar la sfarsitul filmului, in intalnirea de final, cand Juliet, Mark si Peter sunt impreuna. Prietenia lor nu s-a stins, desi Juliet si Mark au in suflet ascunsa o farama de dragoste autentica, ce va reinvia de fiecare data cand vor fi singuri. Vor putea rezista toata viata fara sa devina dusmani? (Asa ar trebui) Vor putea rezista fara sa isi ascunda sentimentele si fara a se trada? (Daca sunt suficient de puternici) Vor putea fi intr-o zi suficient de maturi pentru a se desparti fara a aduce umbra in suflet? (Putin probabil, dragostea va dainui atat timp cat vor fi unul in apropierea celuilalt). Important este ca amandoi sa se straduiasca sa evite stanjeneala primei zile de sinceritate si sa mearga mai departe pe calea dragostei. Caci, „a iubi înseamnă a suferi, iar cine fuge de suferinţă nu ştie să iubească.”

Nota: 10/10

P.S. Prezenta recenzie e o pledoarie pentru dragoste. Daca cineva vrea sa o receptioneze personal, atunci este personala.