Le conseguenze dell’amore (2004) – Consecintele iubirii
Regia: Paolo Sorrentino
Distributia: Toni Servillo, Olivia Magnani, Adriano Giannini
Un barbat tacut locuieste intr-un hotel din Elvetia de o lunga perioada, aparent fara motiv si in mod sigur fara ca nimeni din jurul sau sa cunoasca motivele propriei claustrari. Isi petrece timpul penduland intre propria camera, langa un televizor care nu merge, intre barul restaurantului, neraspunzand la salutul angajatilor si persifland vizitatorii temporari, intre biroul managerului, caruia ii plateste mereu precis partea sa din chirie. Si mai este un loc unde merge: periodic, primeste o valiza de bani de o femeie fara fata, pe care ii transporta riguros, cu aceleasi miscari, la o banca din oras, unde sunt numarati de o armata de oameni. Nu accepta derogari de la acest ritual, nu accepta sa fie numarati de masini, pentru ca „nu trebuie sa ne pierdem niciodata increderea in oameni”. Mici alte intreruperi ale celor spuse mai sus construiesc actiunea acestui film. Este necesar si obligatoriu sa fiti atenti, nimic nu este la intamplare.
Titta di Girolamo (Toni Servillo) are o astfel de viata chinuita si se afla departe de fericire. Pare (si vom afla ca si este) condamnat la indepartare de lume si de fiintele dragi. Din cand in cand isi suna sotia si fiica, dar nimeni nu ii mai raspunde la intrebari, nu mai are rabdare cu el, o persoana care s-a indepartat fara sa ofere explicatii nici macar familiei. De aceea, aceste clipe dor cel mai mult. Nimic nu pare sa il aduca la viata, pare un om infrant de ceva nevazut si care nu astepta nimic de la viata. Nu are decat 50 de ani si pare ca se afla pe marginea prapastiei si ca e vointa proprie cea care il va determina, in viitorul apropiat, sa mai faca un pas. Isi doreste moartea, chiar daca nu o ajuta sa fie mai aproape de el. Nici macar cu doza saptamanala de heroina.
Cu toate ca di Girolamo este prins in chingile unei (auto)claustrari, exista momente in care priveste lumea din jur: observa ca este furat la jocul de carti zilnic, observa ca cea mai frumoasa femeie din preajma nu ar ezitari sa ii ofere mici clipe de striptease in oglinda sau ca este luata in fiecare zi de un barbat, pe care il saruta pe ambii obraji. Mici cadre care dezvaluie lumea sa, una minora si terna, simpla si determinata de un trecut pe care, la inceput, nu ni-l puteam inchipui. Care pare a se schimba dintr-o data, odata cu actiunea unui „virus” neasteptat, ce da si titlul filmului: consecintele iubirii. Sofia (cea mai frumoasa chelnerita vazuta vreodata, interpretata de Olivia Magnani) se razvrateste dintr-o data si nu mai accepta sa fie ignorata, asteptand din partea celui mai fidel client al ei macar un simplu „La revedere”. Si, avand in vedere diferenta de varsta dintre ei, poate ca nu astepta nimic mai mult.
Paolo Sorrentino realizeaza un film extraordinar, chiar daca mijloacelor utilizate au fost extrem de simple si economicoase: simplu, eficient, reuseste sa ne imprime acea pasiune pentru descoperirea misterului personajului principal, o pasiune din ce in ce mai rara pe taramurile cinefile. Dar nu numai despre mister este acest film: este un film de dragoste, este o drama autentica, pana la a deveni o tragedie, daca personajul principal (un personaj pe care l-am indragit mult, chiar daca este asa de intunecat si taciturn, dar lasa o impresie puternica, chiar de mila) va accepta jocul dragostei, cumplit pentru un om aflat in conditia sa.
Un nou film recomandat cu toata inima.
Alte impresii: Un film pe zi, Cinesseur.
