Klaus & Barroso (2024)
Regia: Cosmin Nedelcu, Adrian Nicolae, Bogdan Theodor Olteanu
Distribuția: Cosmin Nedelcu, Adrian Nicolae, Serban Pavlu, Alexandru Ion
Țineți minte comedia „Taximetriști”, în regia lui Cosmin Nedelcu, Adrian Nicolae, Bogdan Theodor Olteanu? Acest trio revine cu o nouă comedie „Klaus & Barroso”, doar că, de această dată, au cam ratat scopul filmului. Construit pe ideea de shaorma cu de toate, comedia ne spune istoria a doi frați, Klaus & Barroso, care trebuie să rezolve, timp de o noapte, o situație aparent neordinară.
Klaus are datorii mari și decide să dea o petrecere clandestină pentru niște burlaci, astfel încât să câștige rapid banii râvniți, iar Barroso aka Barbu trebuie să-i tempereze toate aceste porniri. Bun, acest „Păcală și Tândală” modern ne arată cât de bizari putem fi în încercarea de a ne regăsi fericirea. Fiecare personaj, creat pe calapod cehovian, este bizar și ironic, cu niște trăsături hilare care poate ar stârni hohote de râs, dacă n-ar fi atât de trist.
Problema acestei comedii este că trage, stoarce forțat emoțiile din spectator. Dacă e despre râs, atunci apare acel fundal isteric, cu glume fără sare și piper (să fim serioși, cine mai râde de un șut în fund sau de o căzătură artistică?). În plus, unele personaje apar neverosimile, cum ar fi, de exemplu Cătă, jucat de Alexandru Ion, care mi s-a părut mult prea cuminte pentru rolul unui burlac zvăpăiat.
Trebuie, totuși, să subliniez faptul că au existat și unele puncte bune ale filmului. Mi-a plăcut prezența vamp a Verei, proprietara barului, deși am rămas în aer cu istoria soțului ei, o figură aproape mistică. Mi-a fost pe plac jocul lui Micutzu, care e suficient de… împământat în postura sa de băiat simplu, dar mare. Alis, striperița, are o prestație bună, destul de credibilă dacă e să ne gândim cât de greu le vine unor femei să trăiască în această lume a bărbaților.
În comparație cu „Taximetriști”, care mi s-a părut mult mai bine cizelat, „Klaus & Barroso” e mai degrabă un film despre tot și despre nimic. Ascunde un miez dedicat relațiilor interumane, în speță raporturile dintre frați, dar și cele amoroase. Sunt atinse unele detalii minuscule despre prietenie, fidelitate și bună – credință, dar toate sunt atât de superficiale, încât nu par să ajungă la spectatorul final decât în crâmpeie.
Concluzionând, acest film va fi probabil pe placul celor care nu caută mesaje foarte adânci sau o experiență cinematografică impresionantă. E doar o peliculă lejeră, ușor digerabilă și fără pretenții.
În cinematografele din toată țara pe 16 ianuarie, distribuit de Forum Film.
