Joker: Folie à Deux (2024) – Joker: Delir în doi
Regizor: Todd Phillips
Distribuție: Joaquin Phoenix, Lady Gaga, Brendan Gleeson, Catherine Keener
Încă de când a fost anunțată o continuare a celebrului film care i-a câștigat Oscarul lui Joaquin Phoenix în 2020, s-au simțit presiunea și așteptările înalte pe care publicul le avea de la JOKER: DELIR ÎN DOI. Deși mulți dintre cei care au vizionat filmul s-au bucurat de scurta scenă de dans pe care protagonistul o are coborând pe scări, cred că decizia ca cel de-al doilea film să fie un musical a luat prin surprindere pe toată lumea. Pe data de 1 octombrie, a avut loc la sala IMAX din Afi Palace Cotroceni, premiera filmului pe care îl putem numi cel mai controversat musical al anului. Putem doar presupune că alăturarea artistei Lady Gaga la distribuția deja impresionată a avut o influență majoră asupra alegerii regizorului de a integra cât mai multe scene muzicale în film. După ce a reușit să capteze anterior atenția publicului în S-a născut o stea (2018) și Casa Gucci (2021), artista pare să țintească acum către un rol mai complex, acela al lui Harley Quinn, căruia reușește, din punctul meu de vedere, să îi facă față, conferindu-i chiar și o notă de originalitate, dacă ar fi să ne raportăm la felul în care a fost portretizat personajul în trecut.
Filmul debutează cu imaginea bine-cunoscutului Arthur Fleck (Joaquin Phoenix), ajuns în închisoare după uciderea a trei persoane, stors de orice formă de viață, incapabil să mai rostească vreo glumă, pregătindu-se de procesul ce l-ar putea ajuta să fie transferat într-o instituție de psihiatrie. Persona creată de Fleck – Joker – , un exponent al opoziției față de sistem, un rezultat al ignoranței societății, reapare în această continuare abia după întâlnirea cu Lee Quinzel (Lady Gaga), cea care divinizează imaginea Joker-ului ca simbol al unei forme de rebeliune necesară. Oferindu-i validare și încredere în sine, Lee îl convinge pe Fleck că Joker-ul trebuie să își facă din nou apariția în fața publicului, procesul fiind oportunitatea perfectă pentru acest lucru. Nu doar personajul feminin, ci și mulțimea extaziată, se îndrăgostesc de persona creată de Fleck, oferindu-i protagonistului atenția ce îi poate vindeca, temporar, rana sufletească și traumele anterioare. Ceea ce conștientizează, însă, abia către finalul filmului, este faptul că dincolo de fascinația pentru Joker, mulțimea ce îl înconjoară nu dă dovadă de niciun fel de empatie sau compasiune față de el, ca individ apartenent al societății.
Fără a oferi mai multe detalii legate finalul ușor neimpresionant al filmului, aș vrea să punctez că aspectul cel mai puternic este jocul excepțional al actorilor, care nu dezamăgește deloc pe tot parcursul celor două ore și optsprezece minute. Phoenix atacă scenele muzicale din plin și reușește să facă o echipă perfectă cu partenera sa de scenă. Este, într-adevăr, un duo neașteptat, probabil, dar unul care, în final, funcționează. Aspectele problematice, însă, se leagă de așteptările ce au fost create de primul film, care a impresionat prin elementele psihologice, atmosfera sumbră și realitatea dură ilustrată de povestea protagonistului. Putem înțelege, astfel, de ce realizarea unei continuări pentru acest film sub formă de musical poate fi o alegere riscantă, poate chiar eronată. JOKER: DELIR ÎN DOI ar fi funcționat mult mai bine și ar fi obținut poate mai multă apreciere dacă ar fi fost prezentat independent de Joker-ul din 2018, adresându-se, astfel, unui public mai potrivit.
