Jessebelle (2014)

Jessebelle (2014)

Regia: Kevin Greutert
Scenariul: Robert Ben Garant
Distributia: Sarah Snook, Mark Weber, David Andrews

Ooops, de mult n-am mai avut o atat de apriga dorinta de a ma ridica si pleca din sala de proiectie! 🙂

Si o spun cat se poate de serios.

Imi plac filmele horror, de aceea poate am avut asteptari mari, dar sa fiu atat de dezamagita … nu as fi crezut!

Inconsistenta, cam acesta ar fi termenul cel mai potrivit care imi vine in minte. Pentru ca exista un filon dramatic autentic, care este insa total ratat de scenariu, care balteste exact in acea inconsistenta de care vorbeam. Nu ca as dori musai marea logica versus autentice momente scary … sa-mi intepeneasca si mie nitel sangele in vene 🙂 .

Prin urmare, in loc de ceva poveste construita articulat, in loc de ceva tensiune bine dozata, in loc de suport psiho-paranormal, in loc de exploatarea inteligenta a potentialului magiei voodoo (unde altundeva decat in Louisiana), actiunea schioapata motivational (pana la punctul culminant … dar nici atunci nu se coaguleaza suficient), tensiunea topaie de la 380, la 220 si uneori la acel 120 V de odinioara (cu varfuri marcate de zbierete stranii), paranormalul este slab marcat si practicile voodoo sunt palide si neconcludente (as fi dorit o mai profunda amprenta gotica-est-americana. Iar personajele implicate, nu umplu spatiul filmului pe un suport magic-psihologic, ci mai mult patologic.

Undeva, William Faulkner spunea …”pentru ca trecutul nu este mort, trecutul de fapt nu este trecut”. Orice lucru rau petrecut in trecut, isi arunca urma neagra asupra prezentului. Cam aceasta ar putea fi morala pe care o urmareste filmul … Razbunarea victimei din trecut asupra uzurpatorului vietii furate … Ori lucrurile stau putin stramb explicate in sensul acesta, cu tot arsenalul de trickuri si clisee caracteristice scary movies: picaturi de apa curgand in chiuvete si transformandu-se in apa noroioasa sau mai rau in valuri de sange, umbre in oglinzi, vechi casete video rascolind un trecut prezent, transfer de personalitate prin intermediul unei bratari mostenite … si multe altele.

Ce mai salveaza din fondul acestui film si il face mai usor de inghitit este cinematografia semnata de Michael Fimognari, cu o paleta coloristica debutand luminos si incarcandu-se apoi cu nuante intunecate de mister, alternand o atmosfera normala cu una tenebroasa.

Ce mai penibilizeaza acest film este distributia, sau macar o parte din ea, caci Mark Weber in rolul lui Preston (victima inocenta a lui Jessie cea posedata de spiritul fara liniste al lui Jessebelle intors din trecut) chiar m-a facut sa zambesc, pare un mic trol topaitor, inocent pana la tampenie.

Razbunarea lui Kate & Moses & Jessebelle asupra nevinovatei Jessie!

Bleah … scuzati-ma, repet, pe mine filmul acesta m-a jignit 🙂 . Nu spun sa nu-l vedeti, chiar sunt curioasa sa cunosc impresiile voastre!

Nota: 3.5/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=9ZARPPQqU6w’]