Jafuri cu stil: Le voleur (1967)

Le voleur (1967)
Regia: Louis Malle 
Distribuția: Jean-Paul Belmondo, Geneviève Bujold, Marie Dubois

Versiunile recuperate și digitizate ale filmelor vechi sunt de multe ori o bucurie. Avem ocazia să vedem filme realizate cu 40, 50, 60 de ani în urmă în condiții similare celor de la premieră și uneori chiar în condiții mai bune. Perdeaua de ceață așternută de timp și de degradarea mediei sunt eliminate, ceea ce ne permite să vedem figurile actorilor, să le auzim clar vocile și banda sonoră, să ne bucurăm de costume și decoruri în culori și cu contururi improspatate. Ne putem bucura de calitățile filmelor dar pot fi văzute mai clar și defectele și puse în evidență problemele. Este și cazul filmului ‘Le Voleur’ al lui Louis Malle, realizat în perioada de maxim succes și popularitate a regizorului. Versiunea recuperată lansată cu câțiva ani în urmă ne aduce în față un film elegant, dar vetust, cu un conținut în care divertismentul lejer se îmbină cu o ideologie ciudată și care cred că era demodată și în 1967 când a fost lansat filmul, și care pare și mai puțin plauzibilă astăzi.

Dacă privim acest film ca divertisment pur, îl putem încadra în categoria filmelor franceze care încercau în anii 60 și 70 să recupereze tradiția literaturii polițiste presărate cu eroi justițiari (gen Fantomas) sau hoți fermecători. Din această ultima categorie face parte și Georges Randal, eroul filmului întruchipat de Jean-Paul Belmondo – un spărgător cu costumație și maniere de gentleman, ajuns răufăcător din întâmplare, rămas în meserie din vocație. Povestea filmului este bazată pe un roman al lui Georges Darien, scriitor și militant anarhist de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20, care și-a învăluit cartea în destul mister pentru a sugera că ar fi vorba despre o auto-biografie (ceea ce nu este sigur că era adevărat).

Ca film de divertisment, ‘Le Voleur’ funcționează acceptabil. Jean-Paul Belmondo, care se află în anii săi de vârf, își joacă rolul cu aplomb și plăcere, anticipând rolul memorabil pe care avea să-l joace în ‘Borsalino’ cu trei ani mai târziu. Belmondo este înconjurat de prezențe feminine fermecătoare, dând ocazia să ne amintim de câteva dintre frumoasele și talentatele vedete ale filmelor franceze de atunci. Pe mine Genevieve Bujold nu m-a impresionat prea tare, în schimb Marie Dubois și Marlene Jobert sunt delicioase. O interpretare pe care nu pot să o omit este cea a lui Julien Guiomar, în rolul abatelui Felix, un prelat catolic care știe la fel de multe despre spargeri și obiecte furate cât despre Biblie. Atmosfera epocii și mai ales interioarele caselor burgheze din Paris, Bruxelles și Londra sunt excelent reconstituite. Partea mai puțin reușită a filmului mi s-a părut a fi cea in care motivațiilor personale ale eroului li se adaugă elemente sociale, încercând să facă din tagma hoților un fel de simpatică breaslă justițiară. Oricât de antipatici ar fi portretizați burghezii din film, această încercare nu este convingătoare, și nu din din motive moraliste, ci pentru că nici actorii, inclusiv Belmondo, nu reușesc să redea dilemele personajelor. Oricum, ‘Le Voleur’ este un divertisment mai mult decât acceptabil, și nu numai din motive legate de nostalgie.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinepsy.com)