In the Name of the Father (1993)

In the Name of the Father (1993) – In numele tatalui
Regia: Jim Sheridan
Distributia: Daniel Day-Lewis, Emma Thompson, Pete Postlethwaite, Anthony Brophy

In the Name of the Father are la baza chiar cartea autobiografica a lui Gerry Conlon, intitulata Proved Innocent (Dovedit nevinovat). Titlul cartii devine laitmotivul filmului, acesta fiind o fuga spre gasirea dreptatii intr-o lume pe care putini o credeau asa de dura si imorala, spre dovedirea nevinovatiei unor oameni in cazul carora toate circumstantele, toate dovezile erau atat de evidente spre nevinovatie incat toata lumea se intreba de ce nu sunt luate in calcul. Toata lumea cu exceptia sistemului juridic britanic, ce cauta sa isi salveze propriile decizii incoreste si, mai ales, sa le ofere alibiul necesar politistilor corupti si dornici de prezerva deciziile voit gresite.

Gerry Conlon nu a fost niciodata un ingeras, nici o persoana care isi dorea sa castige o paine cinstita cu munca de jos. El era deja un spargator, un hot de fiare vechi in Belfastul anilor ’70, cand orasul din Irlanda de Nord era prins intre actiunile pline de violenta ale Armatei Republicane Irlandeze (IRA) si repercursiunile armatei britanice, nu mai putin violente si cateodata lipsite de orice urma de omenie. In urma unei asemenea confruntari, starnite chiar de Gerry, acesta este sfatuit de capii IRA, dar si de familia sa, sa plece pentru o perioada la Londra, atat pentru linistirea spiritelor, dar si, se spera, pentru a intra in randul lumii si pentru a supravietui prin gasirea primei slujbe cinstite a vietii lui.

Din pacate, stilul sau teribilist si rebel nu il ajuta decat prea putin timp. In prima noapte in care doarme pe strazi, o bomba explodeaza intr-un bar de militari, omorand oameni nevinovati, intr-un atentat care copia la indigo seria asasinatelor teroriste din Marea Britanie a acelor ani. In acelasi timp, guvernul britanic tocmai adoptase o lege prin care persoanele suspectate de terorism puteau fi retinute timp de sapte zile, fara a fi acuzati oficial. In temeiul acestei legi si fara nicio dovada clara, Gerry Conlon, tatal sau, Giuseppe, matusa sa, precum si alti membri ai familiei sau prieteni au fost retinuti si apoi condamnati la ani grei de inchisoare (inclusiv inchisoare pe viata), dupa ce au fost supusi la nenumarate torturi psihice si fizice pentru a marturisi fapte de care nu erau vinovati.

Drumul lor spre dreptate incepe din acest moment si se sfarseste 15 ani mai tarziu, din pacate prea tarziu pentru unii din ei. Marea calitate a acestui film este realismul foarte pregnant in care sunt dezbatute toate temele filmului si este probabil o calitate care vine chiar din scenariul acestuia, la care a lucrat insusi Gerry Conlon. Viata lui nu a fost deloc simpla si este aici ilustrata in toate ungherele ei: hot, sarlatan, hippie, drogat, nedreptatit, furios, luptator pentru dreptate, om cu capul pe umeri care isi asuma propriile principii pentru a reusi in fata unor oameni care l-au nedreptatit fara nicio speranta si fara niciun dram de morala.

Pe de alta parte, este important sa mentionam si calitatea interpretarilor personajelor principale: Daniel Day-Lewis este incredibil in rolul principal, fiind capabil de transformari pe parcursul filmului, dar mai cu seama este perfect adaptat rolului sau de rebel, de copil in corp de adult pana este pus in fata unor fapte cu adevarat grave si unor situatii in care gluma nu mai poate fi continuata. Pete Postlethwaite este tatal sau (desi actorul este doar cu 11 ani mai in varsta decat Day-Lewis), perfect in rolul unui batran bolnav, care intra in inchisoare din singura vina ca s-a dus la Londra pentru a-i angaja un avocat fiului sau. Un film exceptional, care ne poarta prin justitia britanica si ne dovedeste ca nici statele puternice nu sunt perfecte si sunt supuse greselilor umane, chiar rau intentionate.

Nota: 9/10