Ho woo shi jul (2009)

Ho woo shi jul (2009)- Season of Good Rain
Origine : Coreea de Sud
Regizor :Heo Jin-ho
Scenariul: Heo Jin-ho, Lee Han-eol
Director de fotografie: Kim Byung-seo
Director artistic: Lv Dong
Muzica: Lee Jae-jin
Editor: Choi Jai-keun
Distributia : Jeong Woo-seong, Gao Yuanyuan, Kim Sang-ho, Ma Shaohua, Li Fenghua, Yan Feng

Ori de cate ori productiile americane ma dezamagesc prin superficialitate caut in film european sau asiatic sa ma remonteze. M-am oprit in acest week-end la ” Season of good rain/A good rain Knows” in care am redescoperit frumusetea unui poem cinematografic despre iubire, o iubire care apare, asemeni unei ploi de primavara, pe neasteptate, insa chiar atunci cand ai mai multa nevoie de ea.

Conceput initial ca o parte a unei trilogii numite „Chengdu, I love you” inchinate orasului din provincia Sichuan, China, greu incercat de cutremurul din 2008, filmul s-a „extins” dincolo de cele 30 de minute care i-au fost destinate initial, viziunea regizorala a lui Heo Jin-ho transformandu-se intr-o creatie de sine statatoare.

Este primavara in Chengdu, copacii sunt in floare, lumea se trezeste din amorteala si incearca sa-si continuie viata dupa catastrofa care a schimbat totul, ascunzand, cu resemnare, rani sufletesti inca sangerand. Park Dongha (Jeong Woo-seong) este un tanar arhitect corean aflat intr-o scurta vizita de afaceri legata de planurile de reconstructie ale orasului. O plimbare in parcul inchinat poetului dinastiei Tang, Du Fu, i-o scoate in cale pe May (Gao Yuanyuan), colega de facultate fata de care nutrise o dragoste profunda insa neimpartasita.

Cele cateva zile pe care le petrec impreuna admirand frumusetile locale, poezia chinezeasca, plantatiile de bambus si rezervatia ursilor panda, reinvie sentimente uitate, schimband pentru totdeauna vietile celor doi protagonisti.

Fara a avea actiune si intriga, subiectul filmului se centreaza numai pe sentimentele si emotiile eroilor principali conduse cu dibacie de regizor prin increngatura de conventii sociale, amintiri, flirturi, abandonari, cedari si respingeri. Totul pare un joc al seductiei, fiecare gest, fiecare amintire disecata testeaza prezenta unui sentiment in prezent. Desi este intampinat la aeroport de un reprezentant local, care ii va fi ghid pe durata vizitei, pe Dongha il gasim deconcentrat si oarecum pierdut in diversitatea orasului a carui agitatie o vedem prin ochii noului venit, pana cand o intalneste pe May care ii capteaza brusc toata atentia.

O noua poveste se infiripa dintr-o intalnire scurta. Anii de experienta, pafumul amintirilor, maturitatea reinvie sentimente uitate, aduc in actualitate posibilitatea explorarii lor in prezent. Asa cum sugereaza si titlul inspirat din versurile poetului Du Fu (Drenched by Rainy Delight on a Spring Night), exista un anume moment cand se intampla lucrurile. Asa cum ploaia „stie” cand sa cada si sa reinvie natura, si sentimentele protagonistilor trebuie sa se „sincronizeze” pentru a-si implini iubirea.

Atat Jeong Woo-seong cat si Gao Yuanyuan, reusesc surprinzator de bine sa scape de imaginea starurilor care sunt si sa intre in pielea celor doi oameni obisnuiti, doi indragostiti banali care incearca sa reaprinda o relatie in ciuda traumelor care ii impovareaza. Gesturi simple, secvente de viata, se tranforma sub atenta indrumare a regizorului in tot attea momente romantice.

Fara cuvinte, doar muzica, imagine si sentiment atinge sufletul spectatorului in secventa dansului spontan dintr-o piata din Chengdu, impreuna cu alte cupluri din oras, din toate clasele sociale. Atunci cand protagonistii se joca si hranesc ursii panda, secventa ne vorbeste dincolo de atractiile orasului, despre incredere, despre umanitate si dezechilibre si incercari de normalizare a acestora. Scena incidentul din trafic, filmat cu efectele unui cutremur, dincolo de efectul declansator asupra incontientului lui May, vorbeste despre fagilitate sa, iar lesinul despre puterea de a depasi traume mai mari.

Fara excese de orice fel, a cadea in desuetudine si fara replici siropoase, cu un dialog lacunar purtat in engleza intre un corean si o chinezoaica pe o muzica desavarsita de Lee Jae-jin, Heo Jin-ho reuseste sa creeze o feerie romantica, vizuala si auditiva, care invaluie spectatorul precum o ploaie de primavara. Odata cu primele imagini, nu te mai opui, te lasi patruns de sentimente si te abandonezi trairilor.

Nota: 9/10