Gulliver’s Travels (2010)
Regia: Rob Letterman
Scenariul: Joe Stillman, Nicholas Stoller
Distributia: Jack Black, Emily Blunt, Jason Segel, Amanda Peet
Dumnezeule mare, inca un film care imi distruge una dintre cartile favorite ale copilariei mele. Astora nu le spune nimeni ca fac o treaba daca nu complet proasta, dar in mod sigur submediocra? Nu exista undeva in lumea asta un avizier cu binecunoscuta rubrica „Asa da! Asa nu!” ? 🙂
Din extrordinarele scrieri ale iluministului Jonathan Swift – Calatoriile lui Gulliver, pline de accente satirice indreptate impotriva sistemului social in plina schimbare, impotriva sistemului politic ridiculizat in toate infatisarile lui si imptriva tehnicismului exacerbat versus blandul si naivul patriarhalism arhaic, a rezultat o pastisa penibila transbordata peste ocean, in Manhattan – cu extensie unde altundeva decat in zona controversatului Triunghi al Bermudelor (bermudele fiind de altfel si genul de pantalonasi cu care „modernul: Gulliver presteaza in calatoriile sale).
Din marea opera universala, gustata deopotriva de adolescenti, dar si de maturi, a rezultat o stanjenitoare actiune incropita, a carei personaj principal, Lemuel Gulliver, amarastean sefulet la serviciul de curierat al unei companii de presa new-yorkeze din Manhattan, intepenit in gusturi, placeri si obiceiuri pustesti, iremediabil indragostit de o tanara, isteata si frumoasa editoare, dar incapabil sa-si exteriorizeze sentimentele – prin urmare – acest personaj anost – este aruncat in marea aventura a vietii sale, menita sa ii aduca o noua exprimare si pozitie profesionala. Este trimis pe ocean, intr-o ambarcatiune coaja de nuca, catre zona Bermudelor, pentru a se documenta si a scrie o serie de articole care sa rupa gura lumii. Furtuna de rigoare, il arunca pe tarmul Liliputului, moment de la care speram ca actiunea sa ne ne atraga, sa ne capteze, sa se prefigureze cat de cat in ceva simpatic macar, ca doar „comedie” se autointituleaza acest film.
Nici vorba de asa ceva, totul este din ce in ce mai grosier, actiunea este scrasnita, umorul este la pamant, ironia este indelung cautata si mai arunca din cand in cand cate o sulita ruginita precum aluzii la „democratia americana”, „muzica rock’n roll”, „tricouri inscriptionate”, constructii gen Manhattan miniaturizate, „super-robot razboinic” – puah….si cum-necum, Gulliver ajunge in „insulaundenuindraznimsa mergem” – de fapt in Brobdingnag (vezi Swift) – tara Uriasilor. Si aici povestea este expediata rapid prin cateva scene de toata jalea, in care Gulliver invesmantat in uniforma de papusa-bebelusa este hranit cu biberonul si captusir cu scutecele de rigoare…si cam atat! Dar stati asa, lista ineptiilor nu s-a sfarsit, caci dragostea invinge J Furioasa, editoarea Darcy, pornita in cautarea lui Gulliver pentru a-l urechia ca nu i-a furnizat la timp articolul si a disparut in ceata, porneste in cautarea lui, cade si ea pe mana liliputanilor, condusi de tampitul, increzutul si arivistul general Edward… dar cum spuneam, dragostea invinge, este salvata de catre Gulliver revenit pe insula piticilor, de fapt toti locuitorii sunt salvati de Gulliver, care se lupta cu robo-Edward si aduce fericire perechii Mary si Horatio si liniste si pace regatului.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa… Aha, sa nu uit: in finalul filmului, micul tampitel Gulliver este acum mare redactor, coleg cu Darcy si biensure – iubitul ei, prin urmare…nu conteaza de cat de jos pornesti, conteaza sa ai o inima mare, bunatate si ideea ca poti! Si uite ca asa poti deveni erou 🙂
Nu stiu cat de inima mare are Jack Black, in orice caz are o burtica mare si niste colacei de grasime tremuratoare pe care se incapataneaza sa ni-i tot arate pe parcursul filmului, total inestetic. De altfel, parca toti actorii distributiei (cu exceptia Amandei Peet), sunt alesi pe criteriul lipsei de sare si piper si pe undeva am avut impresia ca si ei s-au simtit incomod in acest scenariu si sub mana regizorului Rob Letterman. Si culmea culmilor: producator: Jack Black!
In concluzie, cititi sau recititi Calatoriile lui Gulliver – Jonathan Swift – si veti avea – garantat – o mare satisfactie! Cat de spre aceasta productie….iata ce nota ii acord eu:
1 comment