The New World (2005)
Regia: Terrence Malick
Cu Q’orianka Kilcher, Colin Farrell, Christopher Plummer, Christian Bale. 3 nominalizări la Oscar. Poziţia 39.
Mărturisesc că nu auzisem de Terrence Malick şi implicit nici de filmul ăsta, până a nu-l fi găsit în lista sec. XXI. La poziţia 39. Apoi am aflat şi de ce: american cu studii filozofice neterminate, traducător de Heidegger, fluent în franceză (şi fan PSG), a lăsat totul baltă şi s-a înscris la un curs de regie de film. Apoi a făcut nişte filme oarecare despre care n-a vrut să vorbească, nu s-a lăsat fotografiat şi a dat interviuri la intervale de 20 de ani (fiind născut în 1943, e cumva posibil).
Filmul acesta e povestea (ne)romanţată a lui Pocahontas (Răsfăţata), prinţesa powhatană care, pe la 1600 şi ceva, s-a îndrăgostit de englezul John Smith (venit să-i răpească pământurile şi să înfiinţeze colonia Virginia). Buun. Aş împărţi cele 3 ore de film în două: prima parte, o oră şi jumătate de mare plictiseală, când doar frumuseţea imaginii m-a împiedicat să renunţ. Altfel, vedem nişte cuceritori englezi de tot râsul, murind de foame într-un soi de paradis terestru cu de toate şi ajungând să se mânânce între ei. Apoi cei doi îndrăgostiţi a căror iubire nu rezultă din nimic: se priveau în transă, se atingeau cast, fără cuvinte (pe care oricum nu le aveau în comun). Malick (rege, în arabă) şi-a dat seama de asta şi ne-a explicat prin gândurile lor, venite din off: „Doamne/Mamă, ce mult o/îl iubesc!” Aşa o fi fost, ce să zic…
Plus eternul laitmotiv: întâlnirea dintre cuceritorul civilizat şi lacom şi bunul sălbatic dezinteresat şi pur, întâlnire în urma căreia John Smith (Colin Farrell) e cât pe ce să-şi schimbe apucăturile. Un veritabil Avatar avant la lettre (căci filmul lui Cameron e din 2009).
Partea a doua e un alt film, încadrat de două replici cheie. John Smith e trimis de regele James şi regina Anne să caute drumul spre Indii mai pe la nord, şi pleacă. Singur, fără iubirea vieţii lui. „Aşteaptă două luni şi spune-i că am murit”, îşi instruieşte el un subaltern. Asta e prima replică. Pocahontas suferă amarnic, vrea să se sinucidă, apoi se răzgândeşte şi se mărită cu John Rolfe (Christian Bale), un plantator bogat pe care l-a învăţat să cultive tutun (precis numele de Virginia vă spune ceva în sensul ăsta). Apoi află că primul ei John n-a murit, şi iar suferă. Interesant că suferinţa îi este de data asta convingătoare, bine dozată şi exprimată, la nivelul, uneori, al marilor filme de dragoste. Pe scurt, face toţi banii şi salvează şi restul. Într-un final cei doi soţi ajung în Anglia. Unde, după ce e prezentată perechii regale, Pocahontas îl reîntâlneşte pe John Smith (în cel mai înspăimântător parc pe care l-am văzut vreodată). „Ai găsit Indiile, John?” Pauză. „Ai să le găseşti.” „Poate am trecut pe lângă ele…” (asta-i cea de-a doua replică cheie). După care cei doi se despart, împăcaţi cu vieţile lor.
Nota mea (pentru amândouă): 7/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=b-zMIgxbmnA’]
