Lekh Le’Shalom Geshem (2007) – Go in Peace Rain – Mergi în pace, ploaie!
Scenariul si Regia: Reuven Hecker
Imaginea: Reuven Hecker, Ron Katzenelson
Acest film este o emotionanta pledoarie a regizorului si muzicianului israelian Reuven Hecker (cu antecesori in Moldova romaneasca), pentru determinarea in timp si spatiu a traseului si influentelor unei linii melodice care astazi este intrupata in Imnul National al Statului Israel.
Cu multa determinare si cu un background deopotriva religios si muzical, plin de umanitate emotionanta, Reuven Hecker ne conduce intr-o calatorie – cum spuneam – din timpuri stravechi si pana in prezent, in spatiile largi ale trairii evreilor, pe urmele filonului melodic al unui cant evreiesc liturgic in pruncia lui si atat de “dramatic” astazi. In postura contemporana de “Speranta” – “Hatikwa” – Imnul National al Statului Israel.
De la vechile partituri sinagogale ale rugaciunii sepharde “Lech L’Shalom Geshem” din spatiul spaniol si portughez, la Tikkun HaTal – rugaciunea sephard-marocana pentru roua, de la superbele sonoritati si luminozitati ale vechilor temple si sinagogi – cum spuneam, spaniole si portugheze, calatoria continua prin variatiunile livorneze, prin Florenta, prin zona basca, prin Paris, prin Bayonne…. la Ierusalim, calatorim prin orase si prin sinagogi de o maretie si o splendoare arhitectonica impecabil conservate, cunoastem si ascultam voci ale unor extraordinari hazani (cantori) cu o bogata si dedicata formatie religios-muzicala.
Urechea avizata recunoaste linia melodica in La Mantovana (Italia):
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=pL5VXM_wBe8′]
“La început în jurul anului 1600 a existat un dans italian numit „La Mantovana”, melodia acestuia a fost împrumutată de multe alte piese populare din întreaga Europă, fiecare piesă locală împrumută și din folclorul zonei, chiar si pentru piesa de față există mai multe orchestrații, varianta folk fiind diferită de varianta populară.”
Si pentru ca, nu-i asa, ce-i frumos ii place si lui Dumnezeu, avem revelatia cantului crestin de secol 13 – “Alta Trinita Beata”, regina procesiunilor stradale franciscane, avem revelatia preluarii filonului melodic la Mozart, il ascultam in poemul simfonic Die Moldau al lui Smetana.
Bogatia culturii iudaice si raspandirea ei in lume de catre oamenii cartii si de catre negustorii evrei cu precadere, patrunde deopotriva in muzica clasica, simfonica, dar se dovedeste a avea radacini si influente si in folclor, in melosul poporului, in ethosul profan, pana sus in Moldova si iata “Carul cu Boi”:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=HUwKM_ihpLM’]
“La mijlocul secolului XIX melodia si acordurile Mantovanei au fost împrumutate și de cântecul umoristic „Carul cu boi”, cântec care i s-a întipărit în minte lui Samuel Cohen cel care a scris cântecul patriotic evreiesc „Hatikvah” devenit mai târziu imn al Israelului”.
Si iata si “Cucuruz cu frunza-n sus”:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=lr3lL8OjGqQ’]
Calatoria propusa de acest film ne duce si pe stanca Gibraltarului, acolo unde inca din anii 1700 avreii fugiti din Tangier s-au adapostit si au incantat aceasta nemuritoare linie melodica.
Emotionante imaginile din Iasi, Ungheni, Foltesti si intalnirea unor personalitati ale iudaismului romanesc, printre care etnomuzicologul Ghizella Suliteanu (1920-2006) z”l.
Reuven Hecker ne spune ca:
<<“Mergi în pace, Ploaie!” este o călătorie ce urmează pasii metamorfozei unui cântec evreiesc, o rugăciune străveche despre despărtirea de ploaie si întâmpinarea picăturilor de rouă – diversele forme pe care le-a preluat si ultimul său rol impresionant, cel de imn al Statului Israel. Acesta nu este un film politist ce îsi propune să găsească scriitorul imnului Hatikvah (Speranta), ci reprezintă cercetarea unui adevăr înselător. Călătoria, care urmează drumul cântecului si intersectarea cu sustinătorii contemporani ai traditiei, readuce la viată bogătia si profunzimea extraordinară a culturii evreiesti, care aproape au fost distruse, alături de latura frumoasă si pierdută a iudaismului.>>
Un film spectaculos pe care vi-l recomand pentru cultura generala, indiferent de confesiunea religioasa, pentru ca reveleaza faptul ca traim cu totii pe acest pamant – care pare a fi foarte intins – dar pe care oamenii l-au comprimat ca spatiu si timp, pentru ca pe suprafata lui au circulat intens si mereu si odata cu ei, au circulat si ideile si muzica si traditiile si valorile.
2 comments