Yuhi No Ato (2019)
Regia: Michio Koshikawa
Distribuția: Shihori Kanjiya, Maho Yamada, Masaru Nagai
‘After the Sunset’ (în limba japoneză ‘Yuhi No Ato’), realizat în 2019 de regizorul Michio Koshikawa, oferă o experiență cinematografică sinceră și directă, care a reușit să-mi capteze atenția și să mă facă să trăiesc intriga și problemele personajelor în pofida tuturor distanțelor geografice, culturale, sociale. Este o poveste despre maternitate și despre adopție, puțin melodramatică și ușor previzibilă, dar care reușește din punct de vedere cinematografic tocmai deoarece nu încearcă în niciun moment să se camufleze în altceva, folosind cu profesionalism unelte cinematografice simple – narațiune, imagine, și jocul actorilor.
Acțiunea se petrece într-un mic sat pe o insulă în care principala ocupație a locuitorilor este pescuitul. Yuichi Hino este pescar, locuiește împreună cu mama sa și cu soția sa Satsuki în ceea ce este probabil o locuință tipică a unei familii tipice de pe insulă. Cei doi nu au putut avea copii cu toate tratamentele intensive de fertilitate, și au adoptat un băiețel, pe Towa, fermecător ca aproape orice copil pe ecrane și în realitate, talentat la bătutul în tobe (atracție folclorică și hobby pe insulă), protejat, iubitor și iubit de cei pe care îi consideră părinții sai și de toți ceilalți din jur.
Cuplul dorește să-l adopte legal pe Towa în apropierea vârstei de șapte ani, dar legile cer acordul mamei biologice, chiar dacă aceasta l-a abandonat la trei luni după naștere. Spre surpriza lor, mama se află în apropiere, venită pe insulă pe urmele copilului și în căutarea recuperării maternității la care renunțase într-un moment de disperare. Legislația japoneză se pare că favorizează părinții biologici în asemenea cazuri, și filmul probabil că reprezintă și o critică la adresa situațiilor create din acest motiv. Confruntarea dintre cele două femei care își revendică, fiecare cu argumentele ei justificate din perspectiva personală, este inevitatbila.
Melodramă? Nu fac parte dintre cei care considera melodrama un gen minor. Nu cred, de altfel, că exista genuri minore. Există doar filme bune și filme proaste, și ‘After the Sunset’ este un film care mie mi-a plăcut. Towa, copilul în jurul căruia se învârte întreagă poveste și pasiunile eroilor maturi este jucat formidabil de un actor copil pe care îl cheamă Towa Matsubara. Cele două femei sunt foarte diferite că tipologie și ca personaje. Satsuki (Maho Yamada) este localnica devotată soțului și copilului înfiat a cărei existență este amenințată de pericolul pierderii copilului care devenise parte integrală din familia și viața ei. Akane (Shishori Kanjiya) este orășeanca trecuta prin sărăcie și violență, care după ce și-a ispășit pedeapsa penală pentru abandonarea copilului cere o a doua șansă. Ambele actrițe la fel ca tot restul distribuției se achită minunat de rolurile lor. Filmul are autenticitate și sinceritate și chiar dacă finalul este puțin previzibil și lasă senzația că este lungit artificial, el aduce pe ecran cu discreție și cu delicatețe o poveste și o problematică interesantă și emoționantă.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://yuhinoato.com/)
