La chèvre (1981)
Regia: Francis Veber
Distribuția: Pierre Richard, Gérard Depardieu, Pedro Armendáriz Jr.
Am petrecut o seară distractivă la cinemateca locală vizionând comedia „La Chevre” din 1981 scrisă și regizată de Francis Veber, cu Pierre Richard și Gérard Depardieu în rolurile principale. Este destul de interesant să-i vedem pe cei doi actori francezi într-un moment în care drumurile carierelor lor se intersectau. La vremea când fost făcut acest film, Pierre Richard era un actor de comedie reputat, cu câteva succese mari în palmares, în timp ce Depardieu (mult mai slab decât astăzi) era un actor tânăr în ascensiune, dar aveau să mai treacă câțiva ani până la rolurile sale mari, care l-au consacrat. A fost primul din cele trei filme realizate de cei doi actori. Când a fost realizat al treilea, faima și prestigiul lui Depardieu depășisera cu mult pe cele ale partenerului său.
Povestea filmului este ridicolă intenționat din start și trebuie să menționez aici un moment rar de dezacord cu opinia idolului meu în critică cinematografică, Roger Ebert, care a acordat filmului doar 1,5 stele din 4. Pretextul intrigii este menit să fie stupid, dar asta face parte din concepția comică a scenariului. Povestea este cam așa așa. Fiica unui bogat om de afaceri francez – frumoasă, dar ghinionistă în tot ceea ce face – este răpită în Mexic. Când toate mijloacele clasice de a o găsi eșuează, soluția care este găsită este să asocieze detectivului (Depardieu) un contabil distrat, salariat al omului de afaceri (Richard), care este la fel de ghinionist și de catastrofă mergătoare ca și tânăra dispărută. Cei doi sunt trimiși în Mexic în speranța că succesiunea de ghinioane îi va duce în locul în care este se află fata.
Ghinionul și inadaptarea la lumea reală sunt surse de comedie încă de la filmele cu Stan și Bran. Francis Veber aduce genul aproape de perfecțiune. Cuplul Richard – Depardieu funcționează perfect. În timp ce Richard este un maestru al gagurilor fizice, Depardieu îl completează și oferă contrapunctul amplificator cu privirile lui enervate și mișcările exasperate ale sprâncenelor. Unul consumă o mulțime de energie, celălalt are o abordare minimalistă. Rezultatul este exploziv. Vizionarea acestui film este departe de a fi doar un exercițiu în nostalgie, este garanția unui timp plăcut petrecut pe o comedie cu adevărat distractivă.
Încă ceva – filmul este unul dintre cele mai bine de 250 (!) de filme care beneficiază de muzica compusă de Vladimir Cosma. Muzica este minunată.
Și o întrebare. Nu am reușit să găsesc informații despre semnificația titlului. De ce „La chevre” („Capra”)? Trebuie să fie un element de jargon francez care îmi scapă. Sau altceva. Orice indiciu va fi apreciat.
2 comments
In limbaj familiar, une chèvre e cineva caruia nu-i iese mare lucru, care nu se pricepe la nimic, pe scurt: nul.
Se foloseste si la masculin si la feminin adica poti sa-i spui unui barbat „T’es une chèvre”. Cu ceva bunavointa ai putea zice ca o asemenea persoana e ghinionista, nu degeaba filmul a rulat în România în anii ’80 cu titlul „Ghinionistul”.
„Ghinionistul” mi se pare o traducere foarte buna pentru ca descrie bine personajul principal si pîna la urma asta vrea sa zica si titlul in franceza in limbaj familiar.
Ce coincidență! Luni sau marți seara am văzut filmul acesta! Una dintre acele comedii franțuzești drăguțe! Nu dintre cele spumoase, dar drăguț!