Despre copilărie… şi ceva în plus: Anne with an E (2017-2020)

Anne with an E (Canada, 2017-2020)
Producător: Moira Walley-Beckett
Distribuţie: Amybeth McNulty, Geraldine James, R.H. Thomson, Dalila Bela, Lucas Jade Zumann, Corrine Koslo, Joanna Douglas

Netflix şi-a dezvoltat o adevărată franciză de producţii de înaltă clasă, în special în ceea ce priveşte serialele (deşi în ultimii doi ani, s-a făcut remarcat şi prin câteva filme de excepţie, nominalizate la şi chiar câştigâtoare de Premii Oscar). Nu amintesc decât Grace and Frankie, Sex Education, Peaky Blinders, Money Heist, Shadow Hunters (la zona de seriale) şi The Irishman, Our Souls at Night, Roma şi multe altele. Trebuie să recunosc că nici nu am văzut toate producţiile originale Netflix şi nici nu am apreciat tot ce am văzut creat de ei. Cu toate astea, însă, au fost câteva producţii care m-au prins imediat şi care vor rămâne „lipite” de sufletul meu mult timp de-acum încolo. Printre ele se numără şi Anne with an E, un serial care (până acum, sperăm) însumează trei sezoane foarte reuşit construite, scrise şi jucate.

Pentru cine îşi mai aduce aminte, în 1985, a mai existat o ecranizare sub formă de mini-serie a celebrei serii de romane Anne of Green Gables, scrisă de autoarea canadiană L.M. Montgomery (mini-serie difuzată în România, evident, după 1990). Poate cei care au urmărit acel serial (difuzat de Televiziunea Română) nu şi-ar dori să înlocuiască imaginea profundă care le-a rămas urmărind-o pe Megan Follows în rolul înfocatei roşcate orfane Anne Shirley (chiar şi eu, copil fiind, nu am putut să uit figura impresionantă prin candoare şi naturaleţe a acelei frumoase actriţe). Şi, totuşi, Amybeth Mcnulty, interpreta adolescentă ce-o întruchipează pe noua Anne în adaptarea făcută de Netflix, nu este deloc departe de vechea ecranizare. Ba aş putea spune că este şi mai potrivită – în special, în ceea ce priveşte apropierea de descrierea personajului făcută de creatoarea sa, Montgomery, în cărţile pe care le-a dedicat orfanei sale.

Timp de trei sezoane, producţia creată şi difuzată de Netflix, te ţine cu sufletul la gură, datorită scenariului foarte bine croit şi a ţesăturii aventurilor prin care trec Anne Shirley, alături de prietenii ei din Avonlea. Nu pot să nu subliniez măiestria tinerei Amybeth McNulty, care reuşeşte să-i insufle naturaleţe, bucurie şi poftă de viaţă personajului ce i-a fost încredinţat. De asemenea, dicţia ei, pe tot parcursul serialului este de apreciat şi de reţinut. Nici ceilalţi actori-copii nu sunt de lepădat, şi aici vreau să amintesc doar de Dalila Bela (delicata şi candida interpretă a Dianei Barry, prietena din high society a Annei), Lucas Jade Zumann (chipeşul şi politicosul coleg al Annei, Gilbert Blythe) şi Cory Gruter-Andrew (care îi dă viaţă cu talent şi delicateţe, în acelaşi timp, lui Cole Mackenzie, neînţelesul şi artistul prieten-de-suflet al roşcatei orfane). Trecând apoi la distribuţia de adulţi, Geraldine James (în rolul Marillei Cuthbert, mama adoptivă a Annei Shirley) şi R.H. Thomson (în rolul lui Matthew Cuthbert, fratele Marillei) realizează două personaje de zile mari şi de pus la inimă. Dezvoltarea lor interioară şi emoţională are loc cot la cot cu cea a fiicei adoptive (şi nu e lucru uşor pentru un actor matur să întruchipeze un asemenea drum, o asemenea transformare internă, asemănătoare cu cea a unui copil).

Pe Geraldine James o remarcasem de mult timp, fiind una din actriţele britanice care mi-au atras atenţia în filme precum The Calendar Girls, Downton Abbey, Sherlock Holmes sau Rebecca, Este una din acele artiste de mare clasă, care poate cu la fel de multă uşurinţă să fie o regină, o lady, o mic-burgheză sau o ţărancă cu unghii înnegrite; de altfel, uşurinţa cu care trece de la un rol la altul a făcut-o să fie una din cele mai solicitate actriţe în seriale şi filme britanice şi nu numai. Deborah Grover (în rolul excentricei, dar adorabilei mătuşi a Dianei, Josephine Barry) nu doar aduce un plus de culoare serialului, dar şi pune în discuţie problema diversităţii sexuale (continuată şi dezvoltată şi în ceea ce priveşte diferenţele de clasă, religie şi etnie), atât de sensibilă astăzi şi cu atât mai fragilă la începutul secolului al XX-lea. Actriţa reuşeşte cu brio să redea profunzimea sufletească şi blândeţea acestei femei care şi-a pierdut partenera de viaţă şi care, la bătrâneţe, devine confidenta tuturor personajelor adolescente, ajungând chiar să îl adopte spiritual (şi nu numai) pe unul din ele, eternul artist neînţeles, Cole. Am descoperit, cu această ocazie, o actriţă de o sensibilitate şi de o forţă, în acelaşi timp, uimitoare şi, cu siguranţă, voi continua să îi urmăresc creaţiile pentru micul şi marele ecran.

Revenind la serial, per total, deşi uneori rezolvările unor situaţii dramatice pot părea puerile (din punct de vedere scenaristic), deşi unele momente introspective ale Annei par desprinse din filme horror ieftine (trebuie să menţionez că nu am reuşit să înţeleg tragismul exacerbat al acestor secvenţe real absurde), povestea rămâne atractivă, fermecătoare. Are parfumul acelor ani de demult dintr-o Canadă încă semi-sălbatică, cu o societate încă supusă unor norme şi reguli închistate şi ridicole care, totuşi, trebuie să se adapteze la viteza schimbărilor care vine cu schimbarea secolului şi a „modei”. Aşadar, Anne with an E se constituie într-o încântătoare şi moralizatoare (fără a fi enervantă şi pedantă) experienţă televizată, dedicată întregii familii, care are (vorba ceea) de toate pentru toţi.

Serial văzut pe Netflix.

Nota: 8/10

(Surse foto: IMDb.com, RadioTimes.com, goodhousekeeping.com, vanityfair.com, actratoronto.com)