Despicable Me (2010) – Sunt un mic ticalos
Regie: Pierre Coffin, Chris Renaud
Distributie/voci: Steve Carell, Jason Segel, Russell Brand, Julie Andrews
In cartea The Writer’s Journey a lui Steve Vogler, unul dintre manualele hollywoodiene pentru scenaristi, autorul atrage atentia asupra definirii unui personaj negativ cu trasaturi puternice tocmai pentru a scoate in evidenta mai bine calitatile eroului. Realizatorii filmului Despicable Me isi asuma o provocare, aceea de a transforma un personaj negativ intr-un erou.
Gru, caruia desenatorii si Steve Carell ii dau o alura de mafiot rus si general nazist, este o minte diabolia ce are pasiunea de a strica jucariile copiilor si de a ingheta capetele trecatorilor. Locuieste intr-o resedinta in stilul familiei Adams din suburbii si visul sau cel mai mare este de a fi recunoscut drept cel mai mare raufacator din lume. Problema e ca cineva a furat piramida Gizah (vorba criticului Roger Ebert, egiptenii ar trebui sa izoleze zona piramidelor, dupa ce au fost si devastate in Transformers 2), iar titlul mult dorit pare a ajunge in mainile rivalului Vector.
Cu aceasta ocazie, Gru isi aminteste de planul gandit de cand era mic, de a fura luna. Astfel ca, beneficiind de ajutorul Dr. Nefario si a aghiotantilor numerosi (care seamana cu jucarii anti-stress galbene cu un ochi sau doi, dupa caz), fura un dispozitiv de micsorare pentru a-si insusi Luna si a-si indeplini obiectivul. Firul narativ se complica atunci cand Vector ajunge inaintea lui si pune mana pe gadget inaintea lui.
Dar in Despicable Me nu este vorba despre cea mai mare infractiune a lumii, ci despre relatia cu parintii. Gru este marcat de relatia cu mama sa (a carei voce ii apartine Julie Andrews), Vector este condus de obiectivele ambitioase ale tatalui sau, dar adevarata apropiere este creata de cele trei orfeline pe care Gru ajunge sa le foloseasca pe post de Cal troian pentru a intra in casa lui Vector si a-si recupera dispozitivul de micsorare. Dar cel cu adevarat cucerit este Gru, a carui inima este luata cu asalt in pasi de dans si joc de marionete de cele trei fetite adorabile.
O recomandare pentru cei care merg la cinema: alegeti varianta 2D in loc de 3D pentru ca aceasta din urma nu ofera prea multe momente impresionante, cu exceptia poate a sketchului de la final, care ruleaza dupa generic. In rest, filmul este amuzant, plin de energie, cu glume atat pe placul copiilor, cat si pe intelesul adultilor (Bank of Evil, fosta Lehman Brothers) si ne ofera sansa de a simpatiza chiar si un personaj negativ.
2 comments