Tokyo Taxi (2025)
Regia: Yôji Yamada
Distribuția: Chieko Baishô, Takuya Kimura, Lee Jun-young
Suntem destul de obișnuiți cu remake-uri ale filmelor japoneze sau coreene produse în Statele Unite sau în Europa. Câteodată însă, fenomenul remake-urilor lucrează și invers. Este cazul filmului ‘Tokyo Taxi’ regizat de regizorul veteran japonez Yôji Yamada, care este un remake al filmului franco-belgian ‘Une belle course’ (‘Driving Madeleine’ în distribuirea internațională). Nu am văzut originalul, așa încât nu pot face vreo comparație, și poate chiar este mai bine, căci am astfel posibilitatea să judec ceea ce am văzut pentru propriile sale calități și defecte. Yôji Yamada are 94 de ani și 94 de filme în filmografia sa, din care 8 au fost realizate în ultimii 10 ani! ‘Tokyo Taxi’ este și un film despre bătrânețe și despre un personaj care știe că se afla la sfârșitul drumului său în viață, dar după calitatea cinematografiei sale aș spune că Yôji Yamada este un regizor care mai are multe de spus și le spune bine, așa încât dacă natura îl va ajuta acesta s-ar putea să nu fie ultimul sau film.
Kôji Usami este șofer de taxi independent. Muncește din greu împreună cu soția sa pentru a asigura un viitor fiicei lor adolescente care prin talentul său muzical a câștigat admiterea la o prestigioasă, dar foarte scumpă, scoală de muzică. Când un coleg îl roagă să-i ia locul pentru o cursă mai lunga în care să o transporte pe o doamnă în vârstă de la ultimul ei domiciliu particular la o rezidență pentru bătrâni pe malul mării, accepta cursa și ocazia de a căștiga ceva mai mult decât obișnuit. Va fi prilejul unei întâlniri cu doamna Sumire Takano, o femeie a cărei biografie personală străbate 85 de ani de istorie a Japoniei, de la tragedia războiului, trecând prin iubiri și tragedii personale, până la drumul final pe care-l parcurg împreună, prin Tokyo și Yokohama, în căutarea amintirilor și a ceea ce mai rămas ca reper în peisajul mereu schimbător al Japoniei. Kôji și Sumire se vor cunoaște unul pe celălalt și vor închega în timpul unei zile de călătorie o legătură care transcende generațiile.
‘Tokyo Taxi’ este un road movie frumos, în spatiu și în timp. Geografic, filmul ne poartă și prin Tokyo-ul turistic cu autostrăzile sale suspendate și cu câteva dintre reperele sale celebre, dar și prin locuri aparent banale, dar încărcate de semnificație pentru bătrâna doamnă, aflată poate pentru ultima dată în spațiile în care își trăise viața. Istoric, este și un prilej pentru Sumire de a împărtăși o biografie marcată de istoria agitată și de unele dintre problemele majore ale țării sale în perioada pe care o parcursese: războiul și distrugerile cauzate de bombardamente, perioada economică dificilă și renașterea numită ‘miracolul japonez’ care a adus progres dar și șocuri culturale, prezența imigranților coreeni și repatrierea lor după Războiul Coreei, violența în familie și statutul inferior al femeilor în societatea niponă. Chieko Baishô are 85 de ani și 64 de ani de carieră pe ecrane, ‘Tokyo Taxi’ fiind al 177-lea titlu din filmografia sa. Rolul ei este formidabil și ea reușește să creeze cu precizie și sensibilitate portretul lui Sumire. Takuya Kimura, actorul care joacă rolul șoferului, este, din ceea ce am citit, un colaborator mai vechi al regizorului Yôji Yamada și acest rol este foarte diferit de cele jucate în alte filme. Acțiunea curge fluid și chiar dacă povestea este cam previzibilă (i-am șoptit soției care va fi finalul cu vreo jumătate de ora înainte de final și nu am greșit) ea emoționează și ne aduce mai aproape și Japonia de astăzi și cea a ultimilor 80 de ani.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
