Amintiri din epoca de aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata! (2009)Regizori: Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu
Scenarist: Cristian Mungiu
Intamplator cu doua zile inainte de a vedea prima parte din compendiul cinematografic al lui Mungiu vazusem ‘Senatorul melcilor’ al lui Daneliuc, film realizat in 1995 care se ocupa de perioada zisa de tranzitie din Romania. Primul segment al ‘Amintirilor’ pare o replica a filmului lui Daneliuc, doar ca actiunea se petrece cu vreo zece ani inainte.
Ambele filme au ca fundal vizite ‘de lucru’ (Ceausescu insusi in filmul lui Mungiu, senatorul Virtosu in cel al lui Daneliuc) intr-o zona rurala indepartata ocazie cu care realitatea este vopsita in culori festive, pancartele sunt pregatite si tricoloarele cu sau fara stema falfaie in vazduh. Ambele se ocupa cu prapastia intre viata sordida a romanului de rand si viata de huzur si ciolhane a parvenitilor care ii conduc. Ambele demonteaza mecanismul servilismului de sorginte caragialeasca, cu personaje care par si de fapt sunt variatii tipologice ale lui Tipatescu sau Pristanda.
Spre deosebire de ’4 luni, 3 saptamani si 2 zile’ (2007) care i-a adus consacrarea si Palme d’Or la Cannes ‘Amintiri din epoca de aur’ descrie realitatea in registru comic. Filmul este compus din patru secvente (a doua serie cu inca trei episoade va vedea lumina ecranelor in Romania la sfarsitul lui octombrie) care fiecare prezinta o legenda urbana din perioada ceausista. Chiar asa se intituleaza episoadele ‘Legenda politrucului zelos’, ‘Legenda militianului lacom’, etc. Din mizeriile epocii sunt aduse in prim plan aspectele de comic absurd – coruptia, lozincaria, servilismul, limbajul dublu. Ideea lui Mungiu care este aiciproducator si scenarist este geniala caci epoca a fost fara indoiala o sursa de umor in multiple genuri – negru, tipologic, absurd, si chiar umor despre cretini – reflexi ale unei societati atat de incredibile incat nu poti decat sa o urasti sau sa razi de ea. Mungiu alege aici registrul sarcasmului. Alegerea nu este insa lipsita de riscuri.
Fiecare episod este realizat de alt regizor, Mungiu dand ocazia unui numar de colegi mai putin cunoscuti sa isi exercite mana in slujba unei teme comune. Nu stim cine dintre Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Constantin Popescu, sau Ioana Uricaru a regizat fiecare din episoade si Mungiu nici nu vrea sa stim – idee interesanta punand in primul plan spiritul de echipa. Din cele patru episoade mi-au placut trei. Primul care se ocupa de pregatirea unei vizite ‘de lucru’ prinde excelent servilismul si lozincaraia activistilor dar si teama paralizanta care insotea fiecare vizita a dictatorului in regatul sau. Al doilea se petrece pe culoarele Casei Scanteii, relatand o legenda urbana din lumea presei bazata pe o intamplare reala (se pare ca si celelalte episoade) prilejuita de vizita ‘tovarasului jiscardesten’ in Romania si de o gafa a cenzurii si masinii de propaganda care a dus la retragerea ‘Scanteii’ din distribuire. Ultimul se petrece intr-un bloc in care in preajma Craciunului orasenii inflamanzati gasesc o metoda originala de a transforma porcul viu adus pe ascuns de la tara in produsele traditionale. Doar al treilea episod rateaza dupa parerea mea tinta, datorita unui personaj usor idealizat si a unei spuneri cinematografice care este confuza exact la momentul de varf – pacat caci tocmai aici exista ocazia unei juxtapuneri interesante intre cretinismul propagandistic si mintea limpede si nepoluata a romanului de la tara.
Registrul comic este bine deservit de o distributie excelent aleasa si condusa de cei patru regizori. Dar in situarea in acest registru vesel, in cautarea gagurilor de situatie, de limbaj, de caracter care abunda in permanenta sta si riscul asumat de Mungiu. Caci iata ce scrie o tanara romanca la IMDB despre film:
“As a Romanian girl who did not catch the socialist republic, I must say this movie put everything into perspective for me. I loved every minute of it and laughed at the sheer charm captured on screen. Romania is a wonderful country full of fascinating people, but this movie just goes one step beyond. I grew up in the nineties, a period of transition from communism to democracy, so some of the atmosphere here I found in my daily life with my grandparents and I felt so touched to see that atmosphere come to life once more. The script and the direction were perfect in my opinion and every second of this movie is pure genius. I recommend it to everyone who wants to see a cheerful side of the Romanian dictatorship. You will definitely not regret it.”
Mungiu a ales pentru acest film un cu totul alt ton decat minimalismul tragic din ’4-3-2′ – un ton de un comic ingrosat. Filmul este o comedie si pentru cei care am cunoscut epoca si care recunoastem si situatiile si personajele este un prilej de retrospectiva sarcastica. Cei care sunt insa nascuti dupa ‘epoca de aur’ risca sa citeasca satira ca pe un fel de nostalgie. Revenind la paralela cu ‘Senatorul melcilor’ (un film mult mai putin realizat si implinit decat cel al lui Mungiu de altfel) – in filmul lui Danieliuc scenele finale confrunta spectatorul cu tragedia care are loc in spatele comediei. Vizita somitatilor distruge echilibrul social si etnc al satului care piere mistuit de flacari. Riscanta alegere a lui Mungiu aduce pe ecran doar aspectul comic. Pentru a avea imaginea completa despre ‘epoca de
aur’ spectatorul trebuie sa vada si ’4-3-2′.
