A Walk Among the Tombstones (2014)

A Walk Among the Tombstones (2014) – Umblând printre morminte

Regia: Scott Frank
Scenariul: Scott Frank, Lawrence Block (romanul omonim)
Distributia: Liam Neeson (Matt Scudder), Dan Stevens (Kenny Kristo), David Harbour (Ray), Adam David Thompson (Albert), Brian ‘Astro’ Bradley (TJ), Ólafur Darri Ólafsson (Jonas Loogan)

Intamplarea face ca in ultima vreme sa citesc cu multa apetenta romane politiste prihologice nordice, printre care si cele scrise de cativa excelenti autori islandezi. Si tocmai terminasem ceva Yrsa Sugurdardottir si eram la Arnaldur Indridason (Linistea mormantului), cand a sosit invitatia la vizionarea acestei “Plimbari printre morminte”. La tanc!

Ceva din acest film – chiar in timpul vizionarii – desi actiunea se petrece in New-York, m-a readus in atmosfera literaturii mai sus amintite.

• Poate pentru ca filmul transpune (bine) un roman excelent al prolificului si apreciatului romancier Lawrence Block si pastreaza si transmite ceva din emotia si asteptarile cititorului de pagina scrisa.
• Poate pentru ca eroul sau principal Matt Scudder (fost politist, actualmente detectiv particular fara licenta) se aseamana ca structura profesionala, psihologica si ca experienta de viata cu personajele intalnite in literatura nordica contemporana cu profil policier.
• Poate pentru ca avem de-a face cu straturi peste straturi de trecut si devenire intru crima si rau, dar si intru dreptate si pedeapsa raului.
• Poate pentru ca in ambele cazuri am avut de-a face cu dezvaluiri graduale extraordinar de bine construite ca logica psihologica (dar si ca ilogica a unei moralitati sociale)
• Poate pentru ca in ambele cazuri actiunea se desfasoara framantat, frisonant, dar intr-o dinamica interiorizata, puternic dramatizata
• Poate pentru ca si acest film si cartile pe care le citesc (si le vad cu ochii mintii), au o puternica si apasatoare frumusete intunecata, gotica.
• Poate ca, in final, am ramas si dupa acest film, ca si dupa romanele pe care spuneam ca m-am calat in ultima vreme, cu un sentiment de admiratie pentru lucrul bine facut si … ce altceva mi-as mai putea dori. 🙂

Ca intotdeauna … cand am astfel de multumiri, dupa o vizionare sau o lectura, simt nevoie sa va transmit imboldul de a merge pe mana mea. Deci, va trimit si la aceasta preumblare printre morminte!

Nu veti regreta.

In primul rand, dupa cum am spus, un scenariu cu o constructie dramatica bine tensionata, psihologic credibila, acceptata pentru ca spiritul criminal al raului bantuie lumea si viata noastra, impotriva tuturor masurilor de asanare morala a societatii. Nenumarate trimiteri catre strafundurile alambicate ale lumii interlope contemporane – anul 1999 – asteptand sfarsitul – anul 2000, dedandu-se cu frenezie traficului de droguri, falsificarii de bani, rapirii victimelor ca moneda de schimb pentru sume uriase … o amoralitate infloritoare si o societate underground viciata patologic. Si corupatoare prin puterea acestei amoralitati. Deopotriva americani get-beget sau rusi americanizati. Omul si viata acestuia nu mai inseamna nimic pentru acesti degenerati. Crima este legea lor. Ultima lacrima strivita sub genele victimelor este cutremuratoare. Dar pe acesti criminali, nimic nu-i cutremura. Condiitia lor este aceea de animale si cred ca ma fac vinovata fata de animale punand acest semn de egalitate.

Nenumarate trimiteri catre lupta unor indivizi de a se ridica deasupra greselilor lor si deasupra conditiei sociale la care i-a condamnat viata. Pentru ca au un cod genetic sanatos si resurse pentru a-si salva conditia umana. Este cazul detectivului Scudder si al pustiului TJ.

Scudder stie ca e un gresit fara vina. Si demisia lui este recunoasterea vinei si cainta! Scudder este un alcoolic care lupta sa isi recastige onoarea si stima de sine. Face penitenta, Alcoolici Anonimi este locul pe care il frecventeaza constient si este locul in care se supune celor doisprezece pasi de recuperare. Pana acolo unde este gata sa se revanseze cu viata sa. Si toate actiunile sale duc catre o recuperare sanatoasa.

TJ este un pusti dotat cu inteligenta si cu o enorma vointa de a pasi corect in viata, in ciuda tuturor piedicilor pe care chiar viata i le-a pus in fata: o boala genetica, lipsa unei familii, a unei indrumari. Dar fondul lui sanatos, dimpreuna cu inteligenta, vointa si abilitatile intelectuale vor fi atat salvarea sa, cat si salvarea lui Scudder, care va gasi un tel, un scop de viitor pentru a-l veghea si ocroti si calauzi pe acest pusti.

Dar toata acesta poveste sumbra dezlantuita pe ecran, cu treceri rapide si cutremuratoare de imagini intunecate (ca pe o retina atenta) si de sunete (captate de urechi vigilente), nu ar fi fost posibila fara o echipa de realizatori de mare profesionalism. Si printre producatorii filmului, sunt mari profesionisti.

Iata ce ne spune Mapa de Presa a distribuitorului InterComFilm: “Umblând printre morminte este produs de DANNY DE VITO (Erin Brockovich, Out of Sight), de la Jersey Films, MICHAEL SHAMBERG (Contagion, Erin Brockovich) şi STACEY SHER (Django Unchained, Erin Brockovich), de la Double Feature Films şi TOBIN ARMBRUST (Begin Again, Rush), de la Exclusive Media şi BRIAN OLIVER (Black Swan, The Woman in Black), de la Cross Creek Pictures.”

Tot din aceeasi Mapa de Presa aflam ca regizorul/scenarist <<Scott Frank (a lucrat ca scenarist si/sau regizor la The Wolverine – 2013), Eu si Marley – 2008), Minority Raport – 2002) recunoaşte că i-a plăcut ideea de a lua această „enigmă de modă veche“ şi de a o adapta, făcând un film cu un fost poliţist care se luptă nu numai cu problemele cu alcoolul, ci şi cu demonii ultimelor sale acţiuni ca poliţist. „O parte din mine şi-a dorit mereu să facă un film clasic cu un detectiv particular şi ceea ce mi-a plăcut la carte a fost faptul că avea şi ceva sumbru. Nu era doar o enigmă, avea şi ceva înspăimântător şi personajul principal era la fel de speriat ca toţi ceilalţi.“>>

Coagularea in acest film a unei echipe bune de actori este o reusita a regizorului si a producatorilor. Intalnirea cu Liam Neeson este pentru mine, mereu, o asteptare soldata la finalul fiecarui film cu o mare satisfactie. Un mare actor nu numai pentru ca masoara 1.95 m 🙂 . Ci pentru ca reuseste sa transmita personajul. Il construieste si il incarca (in mod sigur asta), cu multa din intelegerea, intelepciunea si simpatia pe care ajunge sa i-o poarte pe perioada in care face cunostinta cu el, se acomodeaza cu el, se imprieteneste cu el, face schimb de experienta cu el – probabil in nopti de sfat si in zile de plimbare comune 🙂 .

Aceeasi Mapa de Presa ne spune ca Liam Neeson <<S-a simţit atras de solitudinea exilului pe care Scudder şi-l impune şi care are ca fundal iarna aspră din Brooklyn. Actorul explică „Dacă personajul prinde viaţă, atunci când citesc, de cele mai multe ori, accept rolul.“ Din fericire pentru fanii actorului, acesta spune: „Sunt atras de personajele solitare, care acţionează singure. Au ceva misterios, viril şi stoic. Scudder este un singuratic. E un om distrus pe mai multe planuri şi, cu toate acestea, are o coloană vertebrală şi o demnitate dobândite în anii petrecuţi în poliţia newyorkeză… dar şi de la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi.“>>

“Partenerul” lui Scudder, pe care banuiesc ca in seria sa de romane Lawrence Block il readuce in fata cititorilor (regret ca nu am deocamdata de unde sa stiu amanunte) este <<Rapper-ul Brian „Astro“ Bradley si joacă rolul unui detectiv aspirant. Acesta a atras atenţia publicului atunci când a ajuns în finala primei ediţii a X Factor. De atunci, s-a aventurat şi în lumea filmului.>>, citat din Mapa de Presa. Extrem de expresiv si convingator, se pare ca Astro are in fata o cariera in ascendenta.

Si daca tot vorbeam de romanele islandeze, iata in distributie, in rolul lui Jonas Loogan, pe Ólafur Darri Ólafsson, islandez, cu o filmografie si prezenta pe scena impresionante si care realizeaza in cateva cadre din filmul de fata, un portret tragic al unui om slab, care reuseste sa-si inteleaga greseala, dar nu reuseste sa si-o asume, luandu-si viata ca raspuns la aceasta incercare.

Nu voi continua sa laud aparitia fiecarui personaj din distributie, las pe seama voastra sa apreciati prestatia cuplului de actori care intra in pielea criminalilor, sau a cuplului de actori foarte cunoscuti care intra in pielea fratilor Kristo.

Nu voi continua, pentru ca vreau sa va spun cateva cuvinte despre cinematografia acestui film. Mihai Malaimare jr. (Master -2012). Poate ca el a inteles cu ceva in plus fata de toti ceilalti si din acest “mai mult”, ne-a transmis si noua atmosfera superba a unui New York intunecat, splendoarea gotica a cimitirului Green-Wood din Brooklyn – gri-brun-roscat, imaginea lui Scudder proiectata pe oglinda cenusiu-metalica a lacului, noaptea de cosmar din acelasi cimitir – cu farurile masinilor dansand printre gloante in acompaniamentul muzicii inspirate a lui Carlos Rafael Rivera. Si sa nu uit, lacrima de pe urma, scursa din ochiul golit de viata al victimei.

O ingemanare splendida poveste-actori-imagine-muzica.

Pentru gustul meu!

“A Walk Among the Tombstones” nu este o capodopera, dar este un film bun, caruia nu am a-i gasi niciun defect. Un film de gen, exemplar realizat, cu respect pentru arta cinematografica si pentru spectatori. Nimic fortat, nimic grosier, nicio pacaleala. Pentru un spectator ca mine, care noteaza fiecare productie, dupa simtirea lui.

Drept care nu ma pot stapani

Nota: 8/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=O6Ttj9tXzCA’]