Conversations with Other Women (2005)
Regia: Hans Canosa
Distribuția: Helena Bonham Carter, Aaron Eckhart, Yury Tsykun
‘Conversations with Other Women’ este un film care m-a surprins. Citisem despre el, probabil prea mult, dar oricum, publicitatea în jurul său era deja destul de mare, și mă așteptam ca acest film din 2005 aparținând unui regizor (Hans Canosa) care a făcut în total doar trei filme până acum (acesta fiind al doilea) să fie un exercițiu cinematografic interesant, dar destul de arid. Folosirea aproape în întregimea duratei filmului a procedeului împărțirii și reconstrucției ecranului din două cadre diferite promitea să mă obosească de la un moment încolo. Surpriza a fost să descopăr un film care oferă mult mai multă emoție autentica decât mă așteptam. Contribuie sau deranjează artificiul tehnic pe care unii îl considera strălucit, alții enervant și obositor? Sincer, nu sunt sigur, dar cred că am descoperit și o motivație serioasa pentru folosirea acestui procedeu în povestea însăși care este relatată în film.
Personajele principale ale filmului sunt identificate doar că Bărbatul (Aaron Eckhart) și Femeia (Helena Bonham Carter). Se întâlnesc la o nuntă într-un hotel din New York, și în primele scene avem impresia că asistăm la o idilă care se înfiripă între doi necunoscuți maturi (cam pe la 37-38 de ani), care urmează să se termine în pat într-una din camerele hotelului. Cei doi ajung într-adevăr în cameră și în pat, dar pe drum descoperim că se cunoșteau, că fuseseră căsătoriți, probabil o căsătorie de prima dragoste, cu 15 ani în urmă, care se destrămase repede. Pasiunea pare că are șanse să se reaprindă intre cei doi, veniți singuri, fiecare din motivele sale, la nuntă, desi fiecare dintre ei se găsește într-o alta relație, aparent comodă și stabilă. Exista o a doua șansă? Ceea ce trăiesc ei este într-adevăr o pasiune care izbucnește din nou, sau prelungirea unor amintiri?
Filmul pune câteva întrebări interesante despre tinerețe și maturizare și despre vârstele dragostei și o face prin dialoguri și situații care reușesc să fie și inteligente și să sune firesc. Cei doi actori joacă desăvârșit redând atracția, ezitările, speranțele, remușcările unei asemenea situații. Ar fi fost destul pentru un film sau pentru o piesă de teatru romantică de calitate. ‘Conversations with Other Women’ are însă ambiții mai mari, și reușește să fie mai mult decât încă un film romantic bun. Folosirea ecranului împărțit permite regizorului să spargă convenția obiectivității aparatului de filmat. Fiecare din cele două personaje are punctul său de vedere, sentimentele sale, amintirile sale. Sunt tot timpul împreună fizic, dar asta nu înseamnă că sunt împreună. Ca în multe relații, ci doi parteneri nu sunt întotdeauna în armonie de sentimente, nu totdeauna intuiesc ceea ce simte celalalt. Montajul excelent face ca în cea mai mare parte a timpului imaginile să se îmbine perfect, dar atunci când îmbinarea nu se întâmplă distorsiunile au sens, exprimând diferențele emoționale ale celor doi protagoniști.
Hans Canosa nu a mai regizat niciun film de un deceniu încoace. Eu sper că nu a abandonat cariera de regizor de film, ci doar își pregătește cu minuțiozitate viitoarea producție. Eu o aștept cu mare interes.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Yinkouya.github.io)
