”Cazul doctorului Kukoțki”, de Ludmila Ulițkaia
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere: Gabriela Russo
Ludmila Ulițkaia este un fenomen în literatura rusă contemporană, grație talentului fenomenal și a gândirii analitice de care dă dovadă în fiecare volum pe care-l creează. Adevărul este că s-ar putea să fiu subiectivă, deoarece îi ador maniera cu care ia subiecte deja tatonate istoric și le transformă în cărți care smulg lacrimi chiar și din mințile cele mai raționale. Munca Ludmilei Ulițkaia a intrat în vizorul criticii literare ruse în anii 1990, grație povestirii „Sonecika”, aceasta fiind inclusă pe lista premiului Booker în 1993. Deși, lucrările ei sunt tirajate și publicate la cele mai mari edituri din Federația Rusă, autoarea încă nu a fost pe deplin înțeleasă la ea acasă, fiind, în egală măsură, admirată și criticată pentru stilul ei pe alocuri dur. Apropo, după o analiză a surselor mediatice ruse, am observat că aceasta a fost învinuită până și de favoritism față de evrei. Fondate sau nefondate, învinuirile aduse nu i-au știrbit din talentul de narator desăvârșit, care i-a adus și titlul de Tostoi al secolului XXI.
Romanul realist „Cazul doctorului Kukoțki” abordează un subiect sensibil pentru societatea rusă, un episod pe care până și contemporanii încearcă să-l treacă sub tăcere, documentele despre acesta fiind păstrare cu titlul de secret de stat: politica de combatere a avorturilor ilegale în Uniunea Sovietică. Trecând de la ilegalitate absolută la efectuarea procedurii doar în cadrul spitalelor, femeile s-au pomenit că efectiv nu au cum să păstreze o sarcină nedorită și au continuat să apeleze la serviciile moașelor clandestine.
Eroul principal, chirurgul și obstetricianul Pavel Alekseevici Kukoțki este un medic cu har de la Dumnezeu, deși nu acceptă orice fel de apartenență la Divin, fiind un ateu convins și un comunist get beget. Acesta militează pentru nașteri naturale și pentru înlăturarea avorturilor ilegale, încercând în fel și chip să spună marilor nomenclaturiști despre aceste necesități stringente. Soția acestuia, Elena Gheorghievna, este și ea una dintre pacientele salvate din mâna morții, pe care Kukoțki o îndrăgește ca pe lumina ochilor.
Prezentul roman este unul de atmosferă, impecabil gândit, perfect pentru publicul care își dorește să cunoască fenomenele sociale din perioada anilor 1930 – 1950, în Uniunea Sovietică. Să nu uităm că această perioadă reprezintă saltul de final al epocii staliniste și începutul unui crescendo al URSS din faza de stat militarizat și agricol într-un popor al industriei. Practic, se pun bazele unei revoluții utilitare. Dar cum rămâne cu obscurantismul, cu religia, cu credința? Sunt oare ele doborâte de pecetea roșie?
Personajele lui Ulițkaia sunt colorate, trasate prin linii decise și conturate în cadrul societății. N-avem de a face cu clasica muncitorime sovietică, ci dimpotrivă cu o burghezie intelectuală, care își câștigă existența din procese intelectuale. Un subiect primordial, de fapt în jurul căreia este construit romanul, e cel al tragediei pe care o traversează ingineria genetică. Persecutată, neînțeleasă, dată anatemei pe fundalul altor ramuri științifice, aceasta încearcă să devină indispensabilă pentru oamenii sovietici. Kukoțki este martorul epocii, omul care vede cum mașinăria de represalii și de manipulare șterge atroce de pe fața pământului pe cei care nu-și apleacă fruntea și truda întru cauza generală a poporului sovietic.
De ce acest roman merită atenția publicului mare? În primul rând, o să descoperiți esteticul limbajului autoarei, plăcerea de a o citi pe nerăsuflate și de a-i simți scopurile. Da, Ulițkaia este una dintre autorii contemporani de o ritmicitate demnă de invidie. Arareori poți găsi un autor care să-ți păstreze atenția constantă de-a lungul întregii cărți și mai ales să te facă să meditezi îndelung asupra unor aspecte. În al doilea rând, aveți ocazia de a vă iniția într-un nou fel de roman, unul format din realism pur, dramă istorică și cel psihologic pur. Ulițkaia jonglează cu mintea cititorului, ba oferindu-i detalii din belșug, ba zgârcindu-se și cerându-i acestuia să ghicească în ce cotloane sunt semnele prin care poate să-i înțeleagă scopul. Și nu în ultimul rând, o să vă delectați cu un volum introspecție în care se găsesc de toate: fidelitate, durere și credință într-o cauză nobilă.
