„Miniaturista”, de Jessie Burton
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti 2023
Traducere din engleză şi note de Anca Dumitru
De-a lungul timpului, s-au scris şi s-au spus multe pentru a defini şi a elucida, pe cât posibil, eternul mister al doamnelor de pretutindeni. Unele voci au susţinut că femeia este o întruchipare a înţelepciunii vieţii, în vreme ce alţii s-au raportat la ea ca la o posesoare a unei forţe nevăzute, care te face să devii prizonier al unui melos menit să te rătăcească prin labirintul deşertăciunilor.
Mai târziu, această categorisire a căpătat o şi mai mare însemnătate, în deplină armonie cu schimbările de natură socio-culturală, fapt adesea consemnat în diverse apariţii literare. Fără îndoială, ne este cunoscută tuturor tendinţa unora dintre scriitorii contemporani de a da naştere unor poveşti pline de vrajă, eleganţă şi senzualitate, în care femeia joacă de cele mai multe ori rolul principal, ca mesager al dragostei sau ca luptătoare îndârjită cu toate durerile, dezamăgirile, minciunile şi trădările care îi umbresc călătoria prin viaţă.
Această morală tinde să se desprindă cu uşurinţă şi din romanul Miniaturista care, întregind panoplia poveştilor ancorate în tradiţia romanului psihologic, ilustrează în acelaşi timp preocuparea scriitoarei şi actriţei britanice Jessie Burton de a ne transforma de fiecare dată în călători neobosiţi şi confindenţi de mare încredere ale unora dintre acele femei pe care timpul le-a transformat în mânuitoare iscusite de arme ale destinului.
Asistăm, astfel, pe de o parte, la o serie de întâmplări petrecute în ultimele luni ale anului 1686, când tânăra Nella Oortman soseşte la Amsterdam, în calitate de soţie a unuia dintre cei mai bogaţi negustori ai acelor vremuri. În aparenţă, acest tablou ne poate părea unul extrem de familiar, prin legătura lui cu multe altele plăsmuite în acele timpuri; dar nu mică ne va fi poate mirarea când vom descoperi că dincolo de voalul luminos al fanteziei se ascunde un izvor nesecat de intrigi şi mistere menite să preschimbe această poveste de dragoste într-o veritabilă călătorie iniţiatică.
La început, Nella este primită cu foarte multă răceală în casa care, deşi trebuia să se arate una extrem de primitoare, tinde să capete dimensiunile unei vaste şi opulente colivii din aur, în care orice făptură, oricât de puternică, îşi va pierde cu timpul aripile dătătoare de curaj. La rândul lui, noul nume se dezvăluie la fel de greu de purtat, cu atât mai mult cu cât dobândirea lui pare a se plăti cu nesfârşite zile şi nopţi de rătăcire în singurătate.
Prinsă în acest carusel deloc aducător de plăcere, spiritul firav de numai optsprezece ani gustă neîncetat din cupa cea amară a iubirii care încălzeşte şi umbreşte deopotrivă inima. Iar în tot acest timp, mintea, la fel de vulnerabilă, trebuie să se familiarizeze la rândul ei cu un alt limbaj – cel al dragostei pentru plăcerile trecătoare, dublat, nu de puţine ori, de cel bogăţiei, pe care nimeni nu o va face în locul tău şi la care trebuie să fii extrem de atent, pentru a nu ţi se scurge printre degete.
Zilele trec, iar în timp ce statutul de doamnă Brandt nu pare fi unul extrem de diferit de cel al unui animal de companie sau al unei oarecare paiaţe mereu gata să îşi distreze privitorii obosiţi, o rază de lumină şi speranţă pare să se întrezărească. Poate deloc întâmplător, ivirea ei coincide cu momentul în care Johannes – soţul devotat dar extrem de ancorat în mrejele afacerilor – îi oferă Nellei un dar de nuntă: o casă de păpuşi ale cărei nouă încăperi se desprind până la cel mai mic detaliu din atmosfera stranie şi somptuoasă a casei celei mari. Menirea acestui scump cadou părea să fie aceea de a-şi distra destinatara, dăruindu-i nu doar şansa la o aleasă educaţie casnică, ci mai ales dezvăluindu-i inegalabila măiestrie feminină de a înfrumuseţa chiar şi cele mai reci şi mai neprimitoare spaţii. Însă pe măsură ce Nella se lasă atrasă de această nouă preocupare, în faţa ei se deschide o prăpastie adâncă şi învăluită în mister, unde fiecare jucărie tinde să devină o unealtă periculoasă a călătoriei prin viaţă şi timp, în vreme ce femeia nu încetează a-şi demonstra statutul de arhitect iscusit al norocului.
Rând pe rând, fiecare dintre micile încăperi se lasă mobilată şi pare că vrea să prindă viaţă, chiar dacă lumea de dincolo de ziduri continuă să rămână una rece, transformând chiar şi cea mai mică umbră de dragoste şi speranţă într-un elixir menit deopotrivă să înalţe şi să umilească spiritul. Totul se va schimba, însă, la numai un semn, când neobositul joc al vieţii şi al morţii tinde la rândul lui să îşi modifice regulile. Şi astfel, cea care la început nu contenea să tânjească după copilăria îndepărtată şi străjuită de fel de fel de figurine din zahăr şi marţipan, devine acum o iscusită scormonitoare printre misterele unui trecu sumbru, petrecute într-un Amsterdam în care toţi par să vrea să meargă înainte, să construiască doar pe înălţime, în ciuda terenului mlăştinos în care s-ar putea scufunda cu toţii.
Din acest punct de vedere, catalogarea romanului drept o seducătoare meditaţie asupra lăcomiei, puterii şi călătoriei complicate pe care chiar şi cei bogaţi trebuie să o parcurgă pentru a ajunge la stăpânirea de sine nu ar trebui să ne surprindă şi cu atât mai puţin să ne scandalizeze. Căci dincolo de fresca unei iubiri imposibile şi plină de durere, Miniaturista ne pune înainte o cronică vie a lumii care, prinsă în goana după un foarte bun dar trecător renume tinde să plonjeze într-o agonie spirituală, într-un ocean al ideilor înţesate până la epuizare de prejudecăţi, asemenea oricărei ape care ne poate revitaliza şi otrăvi, deopotrivă. Nella, cea care fusese odinioară educată în cultul femeii menite să se dedice exclusiv vieţii de soţie şi mamă devotată, devine prin excelenţă un important pion al acelor jocuri de putere, în care până şi dulceaţa zahărului pare să întineze sufletul şi raţiunea, în vreme ce naşterea unui copil capătă, la rândul ei, dimensiunea unui semnal prevestitor de rău.
Pe acest tărâm unde iubirea statornică faţă de Dumnezeu a pălit de multă vreme în faţa datoriei pentru avuţiile pământeşti, în timp ce minciuna s-a impus ca emblemă a statutului de om liber sau condamnat la moarte, mintea şi inima Nellei gustă odată pentru totdeauna din înţelepciunea unui limbaj mult mai pătrunzător şi mai viu decât cel dintâi. Şi deşi suntem lăsaţi să înţelegem că povestea nu vrea să oprească aici, nu putem trece cu vederea cele două deznodăminte menite să se îngemăneze într-un foarte important adevăr al tuturor timpurilor. Căci în vreme ce vechiul dar de nuntă se preschimbă într-o ruină, Nella aruncă, încrezătoare, o privire spre cer, în vreme ce sufletul ţese o rugăciune plină de taină pentru cei rătăciţi printre negurile trecutului, dar mai ales pentru Thea – vestitoare a unui viitor neştiut, dar în care ni se îngăduie să întrezărim o mângâiere aşteptată, o dorinţă de reînviere, o speranţă nemuritoare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, http://www.jessieburton.co.uk/, https://www.facebook.com/humanitas.fiction)
