”Un prieten perfect”, de Martin Suter
Editura Humanitas Fiction, Colecția ”Raftul Denisei”, Bucuresti, 2013
Traducere din germana si note de Herta Spuhn
Scriitorul Martin Suter s-a nascut in 1948 la Zurich, Elvetia. A lucrat mai intai in publicitate si apoi ca jurnalist, inainte de a se dedica exclusiv literaturii, cand s-a facut remarcat prin scenarii de film si televiziune, prin texte satirice, scurte povestiri si prin rubricile saptamanale detinute in reviste ca „Weltwoche”, „NZZ – Folio”, „Zurcher Tagesanzeigen”.
Primul sau roman „Small World”, publicat in 1997, a primit aprecieri imediate si premii literare. Au urmat si alte romane de succes precum „Lila, lila”, „Diavolul din Milano”, „Der Koch”.
„Un prieten perfect” – „Ein perfekter Freund” este cel de-al treilea roman al sau, aparut in 2002, in care, prin intermediul unei intrigi politiste, autorul ne conduce, pas cu pas si pagina cu pagina, prin labirintul memoriei tulburate, afectate de amnezie, a eroului principal.
Fabio Rossi, jurnalist la „Sonntag-Morgen”, este victima unei agresiuni. Cand se trezeste, in spital, descopera cu uimire ca nu-si mai aminteste nimic din ultimile cincizeci de zile din viata sa. Femeia care ii sta alaturi si care pretinde ca ii este iubita ii pare o necunoscuta. Femeia despre care isi aminteste ca ii era tovarasa de viata si fata de care nutreste sentimente profunde pare pierduta pentru totdeauna.
Cum poti insa recupera ceea ce mintea refuza sa-ti releve? Cum poti patrunde in profunzimea creierului si cum poti sa-l determini sa-si aminteasca fapte din trecut? Si ce te faci daca fragmentele de amintiri care se trezesc totusi la viata nu corespund reprezentarii tale fata de propria persoana sau fata de cei dragi? Si in ce moment accepti ca, redescoperindu-te, cu toate calitatile si defectele ratacite in abisul amintirilor, imaginea mintii s-ar putea sa fie diferita de trairile inimii si emotiile sufletului?
„Nu-ti poti imagina cum e sa-ti dispara dintr-o data cincizeci de zile din biografia ta. Te simti….te simti pierdut. Nesigur. Ca si cum ai iesi in lume dupa o betie teribila. Toti stiu mai multe despre tine decat tu insuti. Atunci ai nevoie de cineva pe care sa-l poti intreba: Ce-a fost? Ce-am spus? Ce-am facut? A fost rau? A fost suportabil? Ai nevoie de cineva care sa te ajute sa reconstruiesti faptele de care nu-ti mai aduci aminte. Si pe aceasta persoana trebuie sa te bizui neconditionat.”
Contrariat de situatia in care se gaseste, Fabio incepe sa se cerceteze pe el insusi pentru a afla ce s-a intamplat cu adevarat in zilele pierdute in uitare, sperand ca pasii investigatiei sa-i deschida poarta catre amintiri. Reconstituind zilele pierdute, Fabio descopera lucruri surprinzatoare, evenimente si reactii pe are nu le poate intelege.
„Orbecai ca un nevazator prin bezna memoriei mele… Si nici unul dintre cei care au vederea intacta nu ma ajuta sa ma regasesc”, se plange Fabio. Este adevarat oare ca in aceste zile fara noima s-a despartit de marea sa iubire Norina, s-a certat cu Lucas, prietenul sau cel mai bun, a demisionat din slujba de redactor la ziar? Este adevarat oare ca n-au fost necesare decat cincizeci de zile pentru a se transforma intr-un individ arogant si superficial? Si daca este adevarata aceasta transformare ce a putut-o determina oare?
Asemeni eroului principal, si cititorul se pierde in puzzle-ul de informatii contradictorii care vor forma in final marele adevar. In niciun moment, autorul nu ofera insa indicii in plus cititorului, lasandu-l pe acesta sa descopere faptele realitatii odata cu Fabio si nicidecum inaintea acestuia, facandu-l astfel partas, partener activ la cercetarea intreprinsa.
Indoielile, neclaritatile, pistele false, fragmentele de realitate, vise si rationamente deficitare, toate acestea se combina si acapareaza cititorul, starnindu-i curiozitatea si tinandu-l cu sufletul la gura pana la revelatia finala. Mai mult, ancheta lui Fabio asupra trecutului sau este construita pe fundalul unei anchete despre tradare, despre metode dubioase folosite in industria alimentara, cu suspans si abordare detectivista, cu personaje puternice, plastice, credibile si simpatice. Toate acestea fac greu de definit caracterul romanului, in cuprinsul sau impletindu-se actiunea politista cu studiul asupra mecanismelor functionarii memoriei alaturi de o analiza a comportamentului uman in urma unei amnezii. Mai este oare nevoie sa precizez ca este o lectura fascinanta?
