„Negură”, de Ragnar Jónasson
Editura Crime Scene Press, București, 2020
Traducere: George Arion Jr.
Se spune că în țările nordice meseria de autor este una dintre cele mai răspândite. Cineva afirmă că acest lucru se datorează nopților lungi și climei vitrege, alții pun asta pe fantezia bogată a popoarelor care viețuiesc în zone îndepărtate. Probabil că adevărul este undeva la mijloc, dar așa se face că autorii nordici sunt unii dintre cei mai vânduți și bine cotați pe piața literară internațională. Prima mea întâlnire cu un autor din spațiul nordic a avut loc, cred, prin anul doi de facultate când profesorul de criminalistică, în încercarea de a ne incita curiozitatea, a decis să ne recomande o serie de cărți semnate de diferiți autori din țări precum Islanda, Norvegia sau Danemarca. De atunci, citesc avid orice titlu provenit din acel spațiu și care îmi cade în mână.
Romanul „Negură” semnat de Ragnar Jónasson și tradus la editura Crime Scene Press face parte din seria Dark Iceland și îi are în centru pe Ari Thór, un detectiv ambițios, dar cu o viață amoroasă complet deviată și o jurnalistă pe nume Isnur, care încă pare să nu se fi regăsit în propria sa meserie și care ține cu tot dinadinsul să afle secrete din trecut. Drumurile lor ajung să se intersecteze după moartea violentă a unui bărbat pe nume Elias.
Din nefericire pentru mine, romanul lui Ragnar Jónasson nu m-a prins prea mult și, totuși, țin să vă invit la o lectură pentru a vedea dacă părerea mea va coincide cu a voastră. Pentru început trebuie să menționez câteva puncte forte ale romanului:
- Subiectul destul de încâlcit joacă aici o notă pozitivă, aducând cititorului senzația de intrigă, de captare a atenției. Totodată, această dezordine narativă mi se pare chiar potrivită, deoarece diluează din lipsa de ritmicitate a cărții;
- Maniera cursivă a narațiunii și trecerile destul de organice dintre capitole fac ca romanul lui Ragnar Jónasson să fie relativ ușor de citit;
- Atmosfera este încă un element forte, deoarece ne integrează în spiritul lecturii fără a ne reține prea mult în așteptare.
Pe balanța opusă s-au situat câteva elemente care din nefericire m-au făcut parcurg dificil cartea:
- Pe alocuri istoriile personajelor mi s-au părut prea fragmentare, cu lapsusuri. Acest lucru este nimic altceva decât tributul plătit de autor pentru senzații tari. De facto, pentru a menține o intrigă sănătoasă, în acest caz, Ragnar Jónasson a decis să ne dea firimituri din care să construim un puzzle.
- Am avut senzația unei disonanțe, încercând să țin pașii cu personajele. Probabil acest lucru va fi pe placul cititorilor care își doresc un fir al Ariadnei pe care să-l tot adune într-un ghem.
- Mult prea lent pentru mine. Acest lucru ține preponderent pentru prima jumătate a romanului, Ragnar Jónasson scriind fără a adăuga ritmicitate cărții. Acest lucru afectează, în mod evident, construcția narațiunii.
În linii mari, cred că anume acest autor și această serie nu mi s-a potrivit pentru că deja am consumat zeci de titluri semnate de nordici, iar elementul de comparație este evident prezent. Totuși, mi se pare că anume acest volum merge ca o deschidere a apetitului pentru literatură polițienească, deci pentru cei care abia vor să facă cunoștință cu spațiul literar al nordului.
Puteți cumpăra cartea: Editura Crime Scene Press/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie autor: LeSoir.be)
