Se hrănea cu ura pe care le-o purta naziştilor: ”Eliberare”, de Imogen Kealey

”Eliberare. Spioană. Eroină. Soldat. O femeie luptă pentru libertate şi pentru dragostea ei”, de Imogen Kealey
Editura Litera, Colecţia Blue Moon, Bucureşti, 2020
Traducere din limba engleză şi note Laura Comănescu

Editura Litera ne informeaza ca acest roman “este scris de Imogen Robertson, bazat pe scenariul lui Darby Kealey” si lecturand coperta 3 a acestui volum, aflam cine sunt aceste doua personaje:

“Derby Kealey este scriitor si producator in Los Angeles. Filmografia sa include Patriot, un serial pentru Amazon, bine primit de critici si numeroase proiecte de film si  televiziune in derulare. Scenariul sau de lung metraj, Eliberare, a fost nominalizat pentru Blacklist in 2017. Kealey detine o diploma de masterat in scenaristica de la UCLA si o diploma de licenta in stiinte politice de la UC Santa Cruz”.

“Imogen Robertson este scriitoare de fictiune istorica. S-a nascut si crescut in Darlington, a studiat rusa si germana la Cambridge. Acum locuieste la Londra. Inainte sa devina scriitoare, a regizat pentru TV, film si radio. Este autoare a catorva romane, inclusiv seria Crowther si Westerman. Imogen a fost inlusa pe lista scurta a CWA Historical Dagger de trei ori (2011,2013 si 2014) si, de asemenea, pentru cel mai prestigious premiu, Dagger in the Library. A scris si King of Kings, in colaborare cu legendarul autor de bestselleruri Wilbur Smith.”

Volumul de fata, concert la patru maini pentru minte si suflet, contine la final, o Nota istorica, care vine sa explice, spre limpezire si intelegere istorica care sunt modificarile autorilor asupra faptelor, personajelor si evenimentelor… toate din considerente literare. Si insotesc aceste explicatii cu cateva recomandari “pentru lecturi suplimentare celor care vor sa afle mai mult”.

Povestea plina de eroism, hotarare si putere a unei femei tinere, exuberanta, inteligenta si profund indragostita de sotul ei, de viata si de oameni, prinde un contur tulburator de real in aceasta carte marturie – alaturi de multe alte marturii similare – a luptei organizate a omenirii impotriva nazismului, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

O femeie care a posedat un inalt simt al dreptatii social-politice, o empatie puternica fata de suferinta semenilor sai si o ura adanca, deopotriva viscerala si constienta impotriva uzurpatorilor libertatii si ordinii firesti. O femeie dotata cu o personalitate plina de forta, capabila sa-si depaseasca slabiciunile fizice si psihologice, dotata cu spirit de initiativa, capacitate de analiza si putere de ascendenta asupra grupurilor de lupta pe care le-a coordonat si le-a pus in miscare in slujba subminarii masinii de razboi naziste. O femeie care si-a castigat admiratia, increderea si respectul celor pe care i-a organizat si condus in lupta. O femeie care a invins vremurile grele. Un Soarece Alb, care s-a dovedit castigator in lupta cu Sobolanul Negru nazist, reprezentat de Maiorul Markus Fredrick Böhm detasat  de la Paris in Marsilia, in anul 1943, pentru a-i adulmeca urmele.

Nancy, inca de la Viena “isi jurase ca, daca  vreodata va avea ocazia sa le faca rau nazistilor, o va face, iar toate lucrurile prin care trecuse incepand de-atunci ii intarisera convingerea. Se hranea cu ura pe care le-o purta. Se bucura de fiecare mica victorie. Era convinsa ca Hitler era nebun si ca totul se va termina cand se va izbi de de mareata stanca a Rusiei. Va face orice pentru a grabi macar cu o clipa prabusirea regimului sau monstruos si bolnav de ura. Stia ca ar fi trebuit sa-i fie teama, sa-si tina gura, sa fie cuminte si sa astepte implozia lui Hitler si a brigazii lui dezgustatoare, dar era prea furioasa ca sa fie speriata si nu prea ii iesea treaba cu tinutul gurii.”

“Soarecele Alb” se dovedeste de fapt a fi “o leoaica”, cu care Henry Fiocca (bogat si respectat om de afaceri) se casatoreste . Nancy Wake – fugara la 16 ani din Australia – de la o mama “rea si incuiata (…) cu Biblia intr-o mana si nuiaua in cealalta”. O nevasta frantuzoaica bogata si furioasa, cu care “Pana si ofiterii Gestapo se gandeau de doua ori inainte sa se puna”!

Dar, din pacate, exista si tradatori… din vocatie sau de nevoie… si tot din pacate, francezii au avut un renume prost privind tradarea, astfel incat… Henry Fiocca este arestat si devine prizonierul maiorului Böhm, torturat pentru a-si “vinde” sotia, micul Soarece Alb iubitor de sampanie RUG 1928.

Nancy este trimisa la Toulouse, la adapost. “Nemtii ar fi putut-o opri si s-ar fi putut holba la ea, dar nu ar fi putut banui ca e spion. Cea mai buna deghizare pe care o avem este ceea ce ce cred altii despre noi, Nancy stia asta mai bine ca oricine”.

Si Nancy intra in atentia Angliei, Ian Garrow fiind scotianul care o introduce la Departamentul pentru Operatiuni Speciale (DOS) si la colonelul Buckmaster, directorul Sectiunii Franceze. I se propune un antrenament special, dupa care va fi trimisa sa lucreze cu “una dintre celulele Rezistentei din Franta”. Rujul V (de la Victorie), marca Elizabeth Arden, primit de la dsoara Atkins, devine port-bohneur-ul ei pana la victoria finala.

Pregatirea ii este asigurata in Scotia, Arisaig, Inverness-Shire. Suntem, in septembrie 1943.

“Tabara era cabana de vanatoare a unui aristocrat, la marginea unui lac. Inconjurat de piscuri grandioase, albastre in ceata, iar apusul – cu cerul patat de nuante de roz si mov – era spectaculos. Era singura femeie din grup, ii spusese instructorul, uitandu-se la ea piezis, iar ea ridicase din umeri. Se obisnuise sa fie singura femeie intr-un grup de barbati dupa ce fusese correspondent la Paris. Intelegea barbatii”, daca este sa ne gadim la faptul ca tatal ei si pe rand surorile – au plecat de langa o mama ingrozitoare si, mai apoi Nancy si-a inlocuit tatal cu Henry, un adapost psihologic,inlocuitor al pater pierdut.

Aici, in aceasta tabara de pregatire, il cunoaste pe cel care va deveni prietenul ei pe viata “Denden” – Rake – operator radio – cel care o ajuta si ii aranjeaza recomandarea marelui doctor Timmons – un psihiatru, un “Aburistolog”, dupa incheierea ciclului de pregatire, transformand-o din “Concluzia mea este ca ea nu este pregatita pentru un rol de comanda si, in ciuda angajamentelor ei s-ar putea pune atat pe sine, cat si pe ceilalti, in pericol”, intr-una pozitiva.

Astfel incat Nancy este parasutata in Franta si devine conducatorul unor mari grupari de luptatori-partizani-maquisarzi impotriva nemtilor, sprijiniti logistic, cu arme si hrana parasutate de catre englezi.

Colaborarea cu oamenii este fragila, caractere diferite, ego-uri tulburi, pentru ca recompensele au un rol definitoriu mai mereu, indiferent de conjuncturi, asa cum bine remarca Tardivat, un bun si onest prieten si luptator.“Ne luptam, dar ne luptam si inte noi. Sunt sate si familii aici care au conflicte inca de la Revolutie. Unii se folosesc de Gestapo ca sa isi atace dusmanii, altii de Maquis. Nu toate conflictele care se doresc rezolvate sunt cu invadatorii.”

Nu este usor sau simplu pentru un conducator, mai ales pentru o femeie tanara sa se impuna in fata tuturor, cu atentie asupra conjuncturilor si a managementului resurselor… “impartirea banilor si schimbul de informatii” si actiunile impotriva dusmanului. Printre barbati, sa joci ca ei, dar sa continui sa fii tu, o femeie.

“Gustul victoiei ar fi trebuit sa fie dulce”, dar “trebuia sa-si asume  o parte din brutalitate. Trebuia sa sacrifice… Ce? O bucatica din suflet. Bine. Accepta targul.”

Valuri de sabotaje… “lupta de uzura”… “cand armele scanteiau, Nancy se simtea vie, complet treaza. In momentul in care trecea pericolul, corpul ei se oprea si isi petrecea urmatoarele ore intr-un soi de ceata.”

 “In cuibul raului” atac la sediul Gestapo-ului din Montluçon… abisul venea sa-i inghita pe dementii astia! O victorie, insa extrem de riscanta, Böhm scapa cu viata. Maquisarzii scapa cu viata, amploarea pierderilor este insa mare. Un nou efort, o noua coagulare a fortelor, un nou plan de lupta.

Regiunea Auvergne, o actiune complexa de stavilire a retragerii nazistilor, sabotaj asupra viaductului Garabit!

“Fiecare calator trebuia sa treaca prin experienta acelui triumf al ingineriei, construit de geniul consacrat, Gustave Eiffel, viaductul Garabit.  Ghidul lista cifrele cu un fior de placere: anvergura arcadei de aproape 165 de metri, un arc lin care se inalta la 125  de metri peste raul Truyere intr-o dantelarie eleganta de fier forjat. O minune. In egala masura o opera de arta si un miracol al tehnicii.”

Dar… “destinul avea un mod misterios de a aranja lucrurile (…) Soarecele Alb era acum in centrul problemelor din Auvergne”. Si Böhm stia deja aceasta.

Nemtii in retragere si maquisarzii se bat corp la corp in Montluçon. Si – in sfarsit, o veste:

“Madame Nancy, l-am prins pe colonelul care conducea coloana (…) Colonelul avea un om de la Gestapo cu el (…) E in grajd.”

Böhm! In mainile lui Nancy.

“Fa-o, madame Fiocca. Ti-am ucis sotul. Am ordonat sa fie torturat. L-am chinuit saptamani in sir. A suferit groaznic, stii asta. Apoi te-am torturat pe tine, cand ti-am dat sansa sa-l salvezi. Stiu cum te-a afectat asta, madame Fiocca. Am vazut. Ai mai incercat sa ma omori o data, acum de ce eziti?” (…) “Nu, Bohm. O sa fii judecat. Mi-ar placea foarte mult sa te omor, dar ar fi foarte egoist din partea mea, nu crezi? Sunt destule vaduve, mame, tati si soti care au nevoie de raspunsuri de la tine. O sa te predau americanilor.”

Nancy il va preda pe Bohm americanilor si ii va trimite fiicei acestuia scrisoarea tatalui ei, insotita de propria sa scrisoare “Tu esti tanara. Tu nu esti responsabila pentru aceasta suferinta, dar in anii care urmeaza, vei avea de facut o alegere. Sa fii furioasa si speriata toata viata si sa ignore adevarul sau sa-l infrunti, sa fii puternica si sa ajuti la cladirea unui alt viitor.”

“Acum incepea procesul lent si dureros de  de reconstructie, de creare a unei fundatii solide de amintire si de uitare.”

Fara doar si poate, o lectura de mare intensitate istorica, o scriitura bogata in personaje bine definite ca structura si determinare psihologica, cu un puternic impact vizual, ocolind inteligent capcanele emotionale ieftine si dezvoltand o actiune bine construita logic. Cei doi autori au demonstrat o coeziune exemplara stilistica, imbinand literar si cinematografic un episod odiseic al luptei civililor impotriva opresiunii cizmei naziste asupra popoarelor Europei.

Si ca informare in privinta personajului Nancy Wake, iata articolul ei de pe Wikipedia, cu toate retinerile pe care le avem uneori despre datele furnizate de wiki ca unica si imbatabila sursa.

Si un film documentar despre Nancy Wake pe Top Documentary Films.

Si un articol despre femeia cea mai decorată a aliaților în timpul celui de-al doilea război mondial.

Si un articol din revista Historia.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro.

(Sursă fotografii: en.wikipedia.org / Publishers Weakly / libris.ro / www.bookdepository.com)