„Superputerea de a fi tu însuţi”, de Álex Rovira şi Francesc Miralles
Editura Humanitas Junior, Bucureşti, 2025
Traducere din spaniolă de Camelia Dinică
Ilustraţii de Alicia Teba
Acum ceva vreme, am primit în dar un crâmpei de călătorie prin Ţara Oglinzilor, un tărâm care, aflat la hotarul dintre lumea noastră şi tainele visului, ascunde în fiecare colţ acel refren plin de lumină care îl poartă pe om printre nume, forme, culori şi mărimi ieşite neîncetat pe calea către noi şi ceilalţi. Iar ceea ce a evadat atunci de dincolo de cortina cuvintelor şi a imaginilor presărate prin universul lui A fost odată tinde să completeze întreaga panoplie a cuvintelor înţelepte care ne şoptesc adesea că fiecare om înseamnă mai mulţi oameni la un loc şi, în plus, fiecare dintre ei poate învăţa şi se poate schimba, într-un veşnic tandem cu firele de nisip cuprinse în diversele clepsidre pe cât de reci, pe atât de pline cu frânturi de viaţă.
Şi nu e astfel de mirare să descoperim că, în plin slalom printre secunde şi bătăi de inimă mai mult sau mai puţin uşor de prins cu urechea deja conectată la freamătul unei lumi renumite pentru mister şi diversitate, vocile prezentului se prind la rândul lor în caruselul timpurilor, invitându-ne pe toţi la o călătorie fascinantă prin noi. Deloc întâmplător, vocea şi mâna călăuzitoare sunt ale unui copil – Carla – o fetiţă care, nemulțumită de cele petrecute într-una din multele şi interminabilele zile de şcoală încearcă să adoarmă, nu înainte de a-şi împleti lacrimile cu diamantele strălucitoare poposite pe cerul întunecat. Ca prin vis, privirea îi fu atrasă de şase luminiţe colorate care străluceau asemenea unui colier de pietre preţioase şi care, foare puţin mai târziu, au început să îşi dezvăluie povestea, sub blânda strajă a lui Star, un motan înveşmântat într-o mantie albă şi tot atât de luminoasă ca cea a stelelor. Iar din acest moment, călătoria prin Universul emoţiilor a început să se scrie, la bordul unei nave balon care, lipsită de manete sau alte butoane ştia exact unde trebuie să ajungă. Prima oprire – planeta Alfa, o sferă de culoare mov aprins de unde nu vei putea pleca fără a învăţa că dacă ai încredere în viaţă şi crezi că vei găsi lucruri frumoase, va fi mult mai uşor să le poţi trăi.
Puţin mai târziu, o lume albastru închis îşi va deschide porţile. Este planeta PO, împărţită, la rândul ei, în două mari regate unde viaţa se scrie după chipul şi asemănarea celor ce trăiesc în ele. La început, pesimiştii au cuvântul: ei nu cultivă nimic fiindcă sunt speriaţi că o furtună le va distruge recolta. Nu merg fără costum de protecţie de teamă că aerul este otrăvit. Nu construiesc nimic pentru că au convingerea că vor fi invadaţi. În consecinţă, lumea lor se aseamănă cu un deşert muntos, întunecat şi rece. Dar de partea cealaltă a versantului, o alta prinde viaţă, sub straja florilor, a pomilor fructiferi, a râului şi mai ales a copiilor care, alături de părinţi, se joacă şi stau de vorbă plini de însufleţire, fără niciun fel de armuri protectoare. Ei sunt Optimiştii; iar pentru a te alătura lor nu trebuie decât să îţi îngădui un timp pentru lucrurile, întâmplările şi oamenii care îţi înseninează privirea, scăldând-o în lumina tainică a visurilor şi speranţelor menite să se îndeplinească, mai devreme sau mai târziu.
Cu paşi mici, dar foarte siguri, vei păşi pe Libra – sălaşul asertivităţii. Iar sub straja unei lumini blânde şi portocalii îţi va fi dat să înţelegi că cele mai frumoase poveşti se scriu abia atunci când lupta pe viaţă şi pe moarte dintre da şi nu se aseamănă unui dans cu paşi lini şi eleganţi, armonizaţi cu ritmurile şi vibraţiile inimii. Purtat pe firul lor, vei ajunge şi pe Herz, pe care nu locuieşte decât un spirit de aceeaşi culoare. Ieşit acum în cale, el ne învaţă cum să cultivăm stima de sine, îndemnându-ne să renunţăm la infinita competiţie dintre noi şi semeni, în favoarea atenţiei la preocupările care ne apropie de adevăratul sens al vieţii şi a bucuriei pentru fiecare dintre reuşite, acele cărămizi care se clădesc, zi de zi, din mâinile noastre.
Mai apoi, nava-balon va poposi pe Ponto, planeta cu suprafaţa galbenă aflată sub straja lui Gabriel, un roboţel care îşi scrie povestea printre zgârie-nori cu forme neobişnuite, adulţi prea ocupaţi cu treburile lor ca să le pese de treburile celorlalţi şi copii care, deşi învaţă la şcoală să îi respecte pe ceilalţi oameni, se poartă foarte urât cu jucăriile. Şi rând pe rând, o fascinantă poveste reprinde viaţă, chiar sub ochii noştri, spărgând zidul greu pe care adesea tindem să îl ridicăm între noi şi ceilalţi. Căci, departe de a fi un cuvânt intrat deja pe lista clişeelor demne de a fi tratate cu indiferenţă, empatia nu înseamnă doar să ştii să te pui în locul celorlalţi, ci şi să înţelegi că toată lumea merită să fie tratată cu compasiune şi respect. (…) Să fii empatic înseamnă să înţelegi că fiecare om este diferit şi se comportă diferit, iar acest lucru nu este ceva rău. Dimpotrivă! În plus, oamenii empatici ştiu să-i facă pe ceilalţi să se simtă bine. (…)
Nu-ţi dori mereu să ai dreptate, nici ca lucrurile să se desfăşoare mereu în funcţie de dorinţele tale. Pune-te în locul celui din faţa ta ca să înţelegi de ce acţionează în felul în care acţionează. Când cineva se poartă urât, încearcă să înţelegi de ce o face. (…). De multe ori, cel mai bun dar pe care-l poţi face cuiva este să-i acorzi atenţie. Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea să se poarte ei cu tine (pp. 88-91).
Fără îndoială, aceste îndemnuri vor fi de un nebănuit folos pentru a putea ajunge şi la destinaţia finală, Okonau, o planetă la fel de roşie ca Marte, dar mult mai apropiată de silueta unui glob turtit. Aici îţi va fi dat să înveţi cum să rezolvi conflictele cu îngăduinţă, întrezărind în fiecare greşeală o posibilă cale spre reuşită şi căutând cele mai bune şi mai potrivite modalităţi de a trece cu fruntea sus peste toate obstacolele, fără a altera valorile deja încrustate în sălaşurile minţii şi inimii.
Şi nu mică îţi va fi, poate, mirarea atunci când, întors acasă, în miezul lumii dezlănţuite, amintirile adunate pe parcursul întregii călătorii vor prinde tainice ecouri în fiecare tresărire de gând, cuvânt şi secundă, ridicându-ne pe toţi la rangul de supereroi. Fără a avea la îndemână vreo mantie strălucitoare, vreo sabie cu raze pătrunzătoare sau alte astfel de accesorii şi puteri nemaiauzite, ei sunt cei care au aflat, iar acum ne vestesc, printre altele, că toate emoţiile există, iar decriptarea corectă a lor ne este de un imens ajutor în menirea noastră de a ne preschimba şederea pe pământ în cea mai frumoasă aventură din lume.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Cărturești.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://humanitasjunior.ro/, https://www.facebook.com/humanitas.braila)
