Șapte ani în Tibet, de Heinrich Harrer

”Șapte ani în Tibet”, de Heinrich Harrer

Editura Polirom, Colecția Hexagon, Iași, 2013
Traducere: Sanda Munteanu

Aproape toată lumea a văzut deja ecranizarea din 1997 a acestui roman, cu Brad Pitt în rolul principal. Puțini sunt cei care știu că este vorba despre o interpretare cinematografică a unei cărți departe de a avea pretenția de apartenență la literatură în sensul clasic al cuvântului. Originalul, publicat de alpinistul, sportivul și geograful Heinrich Harrer în 1952, este o relatare (posibil romanțată, însă) fidelă a perioadei petrecute în Tibet și a relației cordiale întreținute cu Dalai Lama.

Premisa relatării pornește de la expediția întreprinsă, în 1939, de germani, pentru escaladarea vârfului Nanga Parbat din munții Himalaya. Membrii expediției au fost capturați de britanici și închiși într-un lagăr și, în urma mai multor tentative eșuate, Heinrich Harrer și compatriotul său, Peter Aufschnaiter au reușit să evadeze, în 1944, și au ajuns în Tibet. De acolo a început extraordinara perioadă petrecută de autor în ”ținutul interzis”.

Diferențele dintre carte și film sunt însă foarte mari, în special în termenii descrierii dificultăților întâmpinate pe drum de fugari până să ajungă în Lhasa. Dramatismul peisajului, peripețiile neașteptate și stările lor de spirit alcătuiesc parcă file de jurnal de un realism feroce, menite să nareze întocmai cât de periculoasă și de temerară a fost această străbatere a celei mai pustii și mai ostile zone tibetane.

Motivul pentru care versiunea tipărită este specială (firește, filmul își are meritele sale, însă direcția intrigilor prezente este cu totul diferită!) este că poate fi considerată o carte de călătorii cu totul aparte, care prezintă în mod descriptiv, însă realist, frumusețea Tibetului de dinaintea ocupației chineze din 1959.

Relatările lui Harrer sunt observații documentate și precise, în stil exploratoricesc și nicidecum de romancier – lucru pe care-l recunoaște de la bun început. Cu toate acestea, pasionații de lumea înconjurătoare, dar și de istorie sau politică, vor citi pe nerăsuflate descrierile sale entuziaste sau portretele creionate cu onestitate, fiindcă acestea alcătuiesc, împreună, o fotografie de epocă marcant de fidelă. Gândiți-vă numai cât este de interesant să citiți despre tânărul (pe atunci) Dalai Lama, în vârstă de numai 14 ani, care găsește în Heinrich Harrer un mentor, un sfătuitor, dar și un prieten, iar între ei se dezvoltă un atașament reciproc neînvins de trecerea timpului.

Ultimele capitole ale romanului devin triste, încheind cu cruzime o perioadă aproape idilică, în care un reprezentant al culturii occidentale a învățat enorm de multe lucruri de la oamenii simpli, care doreau să păstreze tradițiile și să fie aproape de natură și creație – fapt care i-a transformat în prăzi ușoare pe durata războiului purtat cu China, război cvasi-unilateral. Astfel, deși părăsește Tibetul într-o stare net superioară celei în care ajunsese acolo, inima lui Harrer este încărcată de suferință când descrie masacrele și bombardamentele ulterioare fugii sale, împreună cu Dalai Lama, în India.

Șapte ani în Tibet este, într-un fel, o mostră de lectură obligatorie pentru pasionații de călătorii și de spiritualitate, însă nu numai; eu cred că această carte îți poate insufla determinarea și curajul de a nu te lăsa niciodată abătut de la țelurile tale, și te poate inspira în doza de nebunie necesară pentru a-ți înfrunta destinul și a urca întotdeauna… tot mai sus!

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro.