„Șansa. Fuga de Holocaust. Amintirile unei copilării petrecute în exil”, de Uri Shulevitz
Editura Paralela 45, Pitești, 2022
Traducător: Edith Negulici
Imaginați-vă, pentru doar o secundă, că aveți 4 ani și trăiți în Polonia unde naziștii încep să-și croiască drum prin bombardamente și atacuri nesfârșite. Practic, deveniți prizonierul involuntar ar unor evenimente care vă vor schimba viața, viață pe care aproape că n-ați trăit-o încă. Și pe deasupra mai sunteți și evreu, într-un spațiu în care antisemitismul este omniprezent. Asta este istoria lui Uri Shulevitz.
Uri Shulevitz este un ilustrator și autor de cărți pentru copii. S-a născut pe 27 februarie 1935 în Varșovia, Polonia, și a emigrat în Statele Unite ale Americii în anul 1959. Este cunoscut pentru ilustrațiile sale detaliate și expresive, precum și pentru textele și povestirile sale originale. Unele dintre cele mai populare lucrări ale sale includ „The Fool of the World and the Flying Ship” (scrisă de Arthur Ransome), „One Monday Morning” (scrisă de Uri Shulevitz), „Snow” (scrisă de Uri Shulevitz), „How I Learned Geography”, „The Treasure”, „Dawn” și multe altele.
Cariera lui Shulevitz în lumea ilustrației pentru copii a fost recompensată cu numeroase premii și distincții, inclusiv Medalia Caldecott în anul 1969 pentru cartea „The Fool of the World and the Flying Ship”. Ilustrațiile sale au dat viață unor povești și personaje îndrăgite de copii din întreaga lume.
În „Șansa. Fuga de Holocaust”, tradusă la Editura Paralela 45, surprindem istoria copilului Uri, cel care alături de părinții săi face două drumuri spre două Iaduri diferite: spre Turkistan, fugind de nazism, și spre Varșovia, fugind de frica acelui comunism aproape obscen pe care-l descoperă. Deși romanul este indicat copiilor cu vârsta de 10+, eu l-am citit cu senzația constantă de nod în gât. Scenele în care Uri Shulevitz invocă foametea mistuitoare, ura celor care nu-l acceptau, contrastele sociale, sunt de o durere intensă:
Dintre toate poveștile pe care mi le-a spus, preferata mea urma atunci când o întrebam:
– Mamă, spune-mi, ce vom mânca după război?
– Vom avea chifle cu un strat gros de unt, spunea ea.
– Câte chifle aș putea mânca?
– Câte vrei! răspundea ea.
Nu-mi venea să cred.
S-ar părea că nimic special nu stă ascuns în acest fragment simplu, dar dacă citești atent și printre rânduri, poți descoperi disperarea în toate formele sale. Această șansă la supraviețuire care îmbracă forma unei pribegii, nu-i aduce prea multă fericire lui Uri, dar, cu siguranță, îl ajută să devină adultul de mai târziu.
Din punct de vedere valoric, acest roman grafic pentru copii este un instrument excelent de dezbatere și de discuție pe teme atât de sensibile precum e rememorarea trecutului, crimele de război și, mai ales, discriminarea. Și chiar dacă suntem suprasaturați cu informații și detalii pe acest segment, niciodată nu strică să recapitulăm prin lecturi de calitate.
Dacă aveți copiii preadolescenți cărora trebuie să le explicați de ce lumea a ajuns în impas sau încotro am putea ajunge dacă o luăm pe căi greșite, atunci treceți acest jurnal pe lista lecturilor obligatorii. Oferiți-le o lecție de istorie care să le amintească despre importanța curajului, loialității și a valorilor umane intrinseci fără de care nu ne-am putea numi Oameni.
