Mitul normalităţii, Gabor Maté și Daniel Maté
Editura Herald, Bucureşti, 2022
Traducere: Andreea Tincea şi Andra Manole
”O cultură în care Natura a devenit excepția, este o cultură cu probleme.”
Volumul Mitul normalităţii este centrat pe două probleme majore: faptul că suntem în permanență distrași de la a trăi, că suntem inoculați cu o teamă perpetuă de prezent, și pe analiza traumei transgenerationale. Relația noastră cu noi înșine trebuie să se schimbe. ”Mintea și corpul nu pot funcționa separat” constituie una dintre teoremele volumui, iar reprimarea furiei și a bagajului de traume cu care suntem echipați conduc la colapsul fizic al corpului. Riscul de boală poate fi influențat de expunerea la condiții stresante în primii ani de viață. Într-un anumit sens, textele de aici continuă și completează analiza din ”Când corpul spune nu”, iar ideea în jurul căreia se leagă totul este aceea că boala reprezintă un dezechilibru al organismului, resimțit mai întîi la nivel mental, chiar dacă nu întotdeauna conștient.
Sănătatea noastră este o consecință complexă a tuturor relațiilor pe care le avem, atât cu mediul, cât și cu cei care face parte din familia și anturajul nostru. Corpul este sensibil la schimbările emoționale, așa că e nevoie să acordăm o atenție deosebită modificărilor care se produc în acest câmp. Stresul este considerat cea mai mare problemă din acest punct de vedere, el fiind cel care traducerea trica, durerea în fluxul sanguin și care activează genele inflamatorii. Interacțiunea emoțională, mai degrabă decât cea intelectuală, este principalul arhitect al minții. Genetica creierului nu cauzează bolile, nici diferențele neurofiziologice, ci experiențele de viață sunt cauze majore, creierul este el însuși un organ al experienței în timp.
Gabor Maté dedică multe pagini din acest volum discuțiilor legate de mediul în care cresc copiii , legăturile pe care le formează în primii ani de viață, de întregul context social în care se dezvoltă. Disfuncționalitățile din acest medii conduc la subjugarea aparatului emoțional și la dezvoltarea deficitară a copiilor. Autorul mizează foarte mult pe sprijinul comunitar și social, și pe ideea că declinul coeziunii conduce, inevitabil, la o «stare personală și societală de rău».
Înainte de a ne dezvolta capacitatea de a participa la construirea universului nostru, lumea ne modelează. La început prin corpurile, mințile și circumstanțele părinților noștri, care la rândul lor sunt modelați de starea lumii din jurul lor și de poveștile generațiilor anterioare. (pg. 153)
Cel mai important element este siguranța, inclusiv cea de a rămâne vulnerabil, pe care părinții ar trebui să o ofere, și prezența activă în viața celor mici, din ce în ce mai slabă în mediul contemporan, acaparat de dispozitive electronice. (Trec peste pasajele în care se axează pe latura energetică, insuficient analizată aici și nedemonstrată științific, pe care scriitorul mizează și în ultima parte a volumului.) Mai mult decât atât, Gabor Maté dedică nașterii un întreg capitol, în care explică și demonstrează cum și acest proces, care ar fi trebuit să fie printre cele mai naturale, s-a artificializat și medicalizat peste măsură, lipsind copilul abia venit de lume de un lucru elementar: atingerea mamei în primele secunde pe Pământ. Continuă cu sabotarea copilăriei, mai ales prin ignorarea și indiferența adulților și apoi prin înlocuirea atașamentului față de persoane, cu unul față de obiecte și/sau dispozitive. Sunt multe semnale de alarmă aici, din acest punct de vedere, cartea poate fi citită și în cheia parentingului deficitar.
”De ce fuga de vulnerabilitate inhib[ maturizarea? Nimic în natură nu devine el «însuși» fără a fi vulnerabil: creșterea celui mai puternic copac presupune apariția unor lăstari moi li flexibili, la fel cum și crustaceul cu cochilia cea mai tare trebuie întâi să se transforme și să fie moale. Același lucru este valabil și pentru noi: fără vulnerabilitate emoțională, nu există creștere.” (pg. 197)
După o parte interesantă, dar destul de repetitivă în raport cu lucrările anterioare ale lui Gabor Maté, dedicată dependențelor și dependenților, puse în legătură mai ales cu traumele transgenerationale în volumul de față (vezi colonialism, expulzare, sclavie, moșteniri multigeneraționale continue), se trece la analiza posibilității de anulare a convingerilor limitative, folosirea terapeutică psihedelicelor, deconectarea pe termen mediu de ambient și ceilalți și trezirea spiritului, ascensiunea către autenticitate, acceptarea durerii și credința în capacitatea reală de vindecare. În această ultimă parte textul a intrat pe un teren alunecos, bazat mai degrabă pe autoconvingere și credință, decât pe cercetare. Penru aceste deschideri la nivel spiritual nu avem niciun fel de ghid, majoritatea argumentelor fiind, de fapt, speculații.
Puteți cumpăra cartea: Editura Herald/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă imagini: edituraherald.ro, drgabormate.com)
