„Vizite neanunțate”, de Iulian Popa
Editura Humanitas, Colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani, București, 2025
Vizite neanunțate de Iulian Popa este un volum de proză scurtă în care autorul adună povestiri cu personaje obișnuite, vieți aparent banale, în care se ivește mereu ceva care tulbură rutina: o vizită neprevăzută, un obiect vechi, un sunet, o amintire.
Iulian Popa s-a născut în 1972 la Brăila, a urmat studiile Facultății de Fizică a Universității din București, după care și-a făcut doctoratul la Universitatea Stuttgart. În paralel cu activitatea științifică, autorul a lansat debutul literar în 2018, cu volumul Guadalajara (Humanitas), și a publicat proză scurtă în diverse antologii și reviste (antologiile Kiwi 2021, Kiwi 2022, Cartea orașelor, revistele Iocan, Revista de povestiri, Argos SF&F. A câștigat Bursa și Rezidența Cărturești (ediția a treia, secțiunea proză scurtă) și a fost nominalizat la premiul Iocan în 2019.
Aprecierea critică a prozei lui Iulian Popa subliniază, în primul rând, economia limbajului și capacitatea autorului de a surprinde momente de intensitate într-o tonalitate discretă, fără nicio forțare melodramatică. Într-un interviu, scriitorul explică faptul că proza scurtă este „ca proba de o sută de metri”, intensă, concentrată, fără răgaz pentru respirație, ceea ce indică o conștiință stilistică clară a fragmentarului, a sugestiei și a tăcerii[1]. Cititorii „serioși” ai prozei sale au remarcat această capacitate de a lucra cu „triggere”[2]: obiecte banale, gesturi mărunte, intuiții, fragmente de memorie, care declanșează desfășurări ale unor destine aparent nespectaculoase, dar în care te regăsești până la recunoaștere[3].
În ceea ce privește volumul Vizite neanunțate, ironia este folosită ca o resursă discretă, niciodată ostentativă. Personajul-narator trăiește cu teama că vărul său, grațiat din închisoare, pein urmare potențial periculos, ar putea să-l ucidă, pentru ca, într-un mod ironico-tragic, să aflăm că adevărata amenințare nu este violența exteriorizată, ci boala interioară, fragilitatea umană, sfârșitul iminent al presupusului criminal. Acest contrast între anticipare și realitate, vizita „neanunțată” a destinului care provoacă spaime și așteptări, dar care se dovedește, în cele din urmă, inevitabilă, este exact ceea ce face din volumul lui Popa o carte ce depășește simpla relatare.
Textul devine, astfel, o meditație ironică și amară asupra libertății, asupra vinovăției și asupra modului în care trecutul (grațierea, crima, frica) și prezentul (boala, moartea, tăcerea) se intersectează. În această cheie, „vizitele neanunțate” nu mai sunt doar intruziuni în rutina personajelor, ci momente în care devine vizibil ceea ce era ascuns, neîntrebat, temut, și totuși cât se poate de real.
Volumul se înscrie în estetica prozei scurte contemporane, care pune accent pe sugestie, pe momente de ruptură și pe detalii semnificative ce trezesc reflecția și memoria. Vizite neanunțate face parte din colecția „Scriitori români contemporani” a Editurii Humanitas, fapt care îi conferă o vizibilitate literară importantă și o adresabilitate clară cititorilor interesați de literatura română actuală, cu sensibilități introspective și o preferință pentru narativul fragmentar.
Titlul spune mult: ideea de vizită neanunțată, concretă sau simbolică, stă la baza fiecărei povestiri, ca un declanșator care perturbează echilibrul, deschide un porumbel al memoriei, al regretelor, al întâlnirilor pierdute sau abandonate. Sunt obiecte: o casetă cu Scorpions, un reșou, o mașină de cusut Singer, care devin triggere, declanșatori pentru desfășurarea unor destine „prea puțin spectaculoase”, dar în care cititorului îi este ușor să se regăsească. Aceste vizite, aceste intruziuni neprevăzute pot fi: o persoană, o amintire, un obiect, un sunet, resturi ale trecutului care revin și schimbă perspectiva. În esență, volumul e despre cel banal care devine semnificativ în fracturi și epifanii mici.
Stilul este concis, lipsit de artificii inutile, dar foarte atent la detaliile care contează, atmosfera este creată prin intermediul unor repetiții și prin oscilația între trecut și prezent, între ceea ce se vede și ceea ce rămâne evocabil. Naratorii nu sunt omniscienți dramatic, cât mai degrabă observatori, cu atenția pe gesturi mici, pe tăceri, pe ce se lasă nespus. Această reducție stilistică oferă forță momentelor de intensitate internă, o tensiune discretă, dar persistentă. Cititorul se simte invitat să umple spațiile goale, să conecteze fragmentele.
Vizite neanunțate marchează o revenire a lui Iulian Popa la proza scurtă după experiențe literare și non-literare (cercetare, viața academică etc.). E o carte care își revendică locul într-un spaţiu literar care caută autenticitatea, expresia fină a vieții interioare, a memoriei și a rupturilor mici. Pentru literatura română contemporană, contribuția este semnificativă: înregistrează vocea unui autor care nu forțează, nu dramatizează excesiv, dar care reușește să facă cititorul conștient de ceea ce există dincolo de aparent.
Vizite neanunțate este un volum de proză scurtă recomandabil celor care apreciază reflecția, narativul fragmentar, introspecția, memoria și fragilitatea existenței cotidiene. Iulian Popa își arată măiestria de a construi tensiuni din nimicuri, de a transforma neașteptatul într-un moment de revelație. Într-o vreme în care literatura pare să se grăbească spre senzațional, cartea lui Popa reamintește valoarea răbdării, a sugestiei și a adevărului mic al vieții de zi cu zi.
Proza lui Iulian Popa se remarcă printr-o fineţe a observaţiei şi o economie stilistică care reuşesc să transforme gesturi banale, obiecte aparent neutre sau vieţi „mici” într-un repertoriu de tensiuni subtile şi revelaţii umane. Astfel, în volumul său de debut, Guadalajara, s-a observat că „spectaculosul se ascunde în detaliile mici, în obiectele, gesturile şi acţiunile asociate rutinei”, iar Popa reuşeşte să pună în valoare acele fragmente de cotidian care altul ar fi ignorat.
Ironia nu este folosită ca un comentariu exterior, ci mai degrabă ca structură narativă care răstoarnă aşteptările personajelor şi ale cititorului. Tema „vizitei neanunţate” devine aici un motiv literar: nu doar o intruziune literală, cât un moment în care personajul, adesea narator, anticipează ceva dramatic, de exemplu, o ameninţare, şi descoperă altceva, fragilitate, boală, timp care se scurge, nu totalitarismul sau tragedia previzibilă. Iulian Popa se remarcă prin faptul că ştie „ce să lase nespus” şi că întregul volum funcţionează ca un album al întâlnirilor neprevăzute, al pariurilor pierdute, al aspiraţiilor puse pe hold.
În acest cadru, ironia nu este o simplă, tușă, cât o tensiune internă, care vin să mascheze frica naratorului, aceasta se manifestă prin obiectele-declanşatoare de tot felul de trăiri, visele nesfârşite, chiar dacă sunt nesemnificative social, acestea sunt căi prin care se evidenţiază cât de mult, în cotidian, percepţia noastră poate fi greşită, şi cum o „vizită neanunţată”, poate răsturna relaţii, planuri, vieţi.
Critica apreciază că proza lui Popa nu dramatizează în exces, nu forţează intriga, ci creează o atmosferă în care absurditatea vieţii devine vizibilă prin banal, şi sub această suprafaţă liniştită pulsă o ironie care interoghează speranţa, culpa, memoria şi timpul pierdut.
Vizite neanunțate este o carte despre felul în care moartea se face simțită, fără avertisment, în viața noastră. Despre vizitele destinului care bat în ușă când nu ești pregătit, o boală, o amintire, o privire, un sunet, și care, odată intrate, nu mai pot fi alungate. În proza lui Iulian Popa, tăcerea are ecou, banalul devine semnificant, iar neașteptatul capătă chipul cel mai uman al fragilității. Este o carte care nu caută spectaculosul, ci adevărul tăcut al lucrurilor care rămân după ce totul s-a terminat.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas.
[1] Mihaela Ivancica, Interviu cu scriitorul Iulian Popa: „Îmi găsesc inspirație în toate lucrurile aparent minore…”, Gândul, 10 noiembrie 2020, Gânduri printre cărți. Disponibil online: https://www.gandul.ro/ganduri-printre-carti/interviu-cu-scriitorul-iulian-popa-imi-gasesc-inspiratie-in-toate-lucrurile-aparent-minore-pe-langa-care-trecem-zi-de-zi-fara-a-le-baga-in-seama-exclusiv-19530473;
[2] „O casetă cu Scorpions, un reșou, o mașină de cusut Singer sunt triggere …” — Vizite neanunțate, Revista Ficțiunea, nr. 210 / serie nouă, septembrie 2025. Disponibil online: https://fictiunea.ro/2025/210/art20/;
[3] Cristina Ștefan, Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil – interviu cu Iulian Popa, Dilema Veche, nr. 1033, 25 ianuarie 2024, disponibil online: https://dilemaveche.ro/sectiune/regimul-artelor-si-munitiilor/scriu-ce-vad-in-jurul-meu-ca-si-cum-as-fi-in-2334148.html.
