”Intervenția”, de Dinu Guțu
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, 2017, 206 pagini
Omu’ a mutat, acum tre’ să mutăm și noi. Dacă stăm cu mâinile-n sân și o lăsăm așa, e ca și cum stăm la zid și așteptăm să fim lăchiți – iată un fragment din cartea lui Dinu Guțu, fragment care, subtil și, în același timp, uluitor, oglindește prezentul unei societăți prinse parcă în paradigmele unei alte lumi decât cea în care își dorește să ia parte un cetățean. Lumea din spatele peluzei este cea care îl face pe personajul principal, Vlad, să fie liber – prins în proiecte ONG-iste de la facultate și în scrierea tezei de doctorat, Vlad se eliberează printr-o autentică și aventuroasă viață de suporter. Întâmplările din roman conduc spre o lectură atentă și oferă cititorului, pe lângă o mare doză de amuzament, o analiză limpede și nuanțată a unei societăți fragile. Vlad capătă chipul unui individ prins între două lumi diferite, și, implicit, am spune, cu două fețe: cu una în spațiul academic, cu alta în peluză. Până la urmă, pentru Vlad ultrasul, viața e „o chestie din asta bourgeois, fără miză, fără nimic”, drept care, conștientizând realitatea boring și puțin-cam-fără sens, caută un loc de refugiu- peluza și lumea care se înalță pe temeliile sale.
Dinu Guțu, antropolog, jurnalist cultural și ultras dovedește o înaltă putere de analiză a societății în care trăiește, fapt care se poate remarca și în romanul său, Intervenția. Deși la o primă vedere ar putea părea un roman scris dintr-o „dictatură” a memoriei sau a simplei observări colective, este, de fapt – printre cele enumerate anterior – o cercetare antropologică, prezentând câteva din prejudecățile întâlnite în societatea românească, un modus vivendi al celor care aleg să uite de complexitatea vieții, cât și o surprindere a cinismului din societate:
Eu nu știu ce să fac, dar, fără să-mi pese, o fac. Întrebarea este „care este fetișul noilor ciocoi, ce-și reprimă și în ce cred ei și cum putem, pornind de la a afla asta, să-i umanizăm, să-i scoatem din extinderea domeniului luptei?”
Modul în care reușește să contureze caricaturi ale omului liber și să surprindă defecte, calități și desigur, perspective de a privi lumea și viața este unul care fascinează și te supune iminent atât la o introspecție, cât și la o analiză a imaginii lumii în care trăim.
„Noii rebeli fără cauză, plictisiți și cinici”, cum îi numește Vasile Ernu, reușesc să construiască o lume doar a lor, în care nu există norme sau legi, ci doar dictatura unui autenticism al trăirii, căci, iată ceea ce reiese a fi morala volumului scris de Dinu Guțu: măsura valorii omului se arată în libertate; într-o lume în care kitsch-ul amenință abil societatea, iar regula de a nu ieși din „valorile” promovate de aceasta îți impune să te angrenezi tot mai mult în lupta pentru devenirea exterioară și doar în ipostaza de personaj social, personajele lui Dinu Guțu ne schițează o minunată lecție despre libertatea unor vieți – poate că totuși, libertatea începe uneori atunci când nu mai ai nimic de pierdut. Un roman al dedublării, în care fiecare posibil lector se poate regăsi; despre cum suntem cineva într-un anumit context, cu anumiți oameni și cum ne transfigurăm în altcineva în momentul în care ne regăsim doza de libertate alături de „gașca” noastră. Dinu Guțu proiectează în volumul său un cer pe care scrie „sunt cum am fost & voi fi cum sunt”, iar lectura acestuia devine un must pentru cei care își propun să atingă un anumit grad al libertății de a fi ei înșiși în societate, de a gândi și a se manifesta liber.
