Prizonierul Cerului (El Prisoniero Del Cielo), de Carlos Ruiz Zafon
Editura Polirom, Colectie Biblioteca Polirom. Proza XXI, Iasi, 2012
Traducere din limba spaniola si note de Ileana Scipione
In anul 2010, recenzand “Jocul ingerului” scriam: “Carlos Ruiz Zafon este un scriitor inteligent si profund. Inteligent pentru ca se adreseaza celor mai profunde trairi si aspiratii – repet – ale mintii si ale sufletului omenesc: iubirea, prietenia, pasiunea, credinta, misterul, creatia, darul vietii si condamnarea la viata, intr-o singura expresie rotunda si atotcuprinzatoare – conditia umana! Si in felul acesta inteligent, dar si laborios creativ, Carlos Ruiz Zafon si-a castigat o imensa si devotata armata de cititori din toate colturile lumii. Si daca primul volum este dedicat dragostei fata de cuvantul scris, fata de lectura, fata de literatura, acest al doilea tom sintetizeaza chinurile creatiei, ne introduce in laboratorul scriitorului, care cu pretul fiecarei respiratii si fiecarei picaturi de sange din trupul sau, ratacind prin tenebrele vietii exterioare, dar si scufundandu-se in propriile spaime, cautari si sperante interioare, isi zamisleste scrisul cu pretul – adesea, al propriei vieti.”
Acum, sub vraja celui de-al treilea volum al ciclului, “Prizonierul cerului”, ma declar “prizoniera” lui Zafon si a paginilor sale “scrise cu foc, la adapostul unui oras de blestemati”. Prizoniera care asteapta continuarea, “stiind ca istoria (…) nu s-a sfarsit. Abia incepea”.
O istorie care isi scufunda adanc cititorul in tenebrele cele mai intunecate ale fibrei umane, pentru ca sa ii releve mai apoi prin contrast – inaltatoare si curate emotii, sentimente, trairi si trasaturi ale marilor caractere. Toate acestea coagulate de liantul numit “Cimitirul Cartilor Uitate’, caci si de data aceasta istoria familiei Sempere si a prietenilor din jurul acesteia se impleteste cu istoria Barcelonei atat de incercate si a acestui fabulos Cimitir al Cartilor Uitate.
Pe parcursul a peste treizeci de ani – unii atat de impovaratori pentru spiritul liber al naturii umane incat ni se spune cu adanca amaraciune ca “sunt vremuri si locuri in care sa fii nimeni e mai onorabil decat sa fii cineva”.
Cu o intriga condusa magistral, care impleteste elemente din istoria insangerata, plina de tradari si crime, ale Spaniei franchiste, desfasurata in acelasi perimetru al Barcelonei gotice (ca si cele doua volume precedente) plina de mister si intunecata de umbre malefice, aceasta carte este o “cantarea cantarilor” sentimentelor valoroase si luminoase ale umanitatii: iubirea, prietenia, neuitarea. Misterele profunde si pline de romantism te insotesc la fiecare pas, pornind pe traiectoria personajelor cartii, de la infama inchisoare-fortareata-castel Montjuic care strajuieste Barcelona (calchiere perfecta pe drama Contelui de Monte Cristo), la pavelele caldaramului bulevardului Ramblas, pana la poarta mare pazita de angrenaje, scripeti si parghii a a Cimitirului Cartilor Uitate, un loc “unde oricine se simtea fermecat si uimit”. Un loc-salvare-a-umanitatii! Un loc in care eroului principal, Daniel Sempere, David Martin ii releveaza printr-o misterioasa scrisoare: “aminteste-ti ca in povestea mea, ca si intr-a ta, a existat un inger care are toate raspunsurile”.
In sufletele curate ale lui Daniel si ale prietenilor sai, dincolo de grelele incercari ale vietii, exista speranta. “In ziua aceea, vazand cum prietenul meu saruta femeia pe care o iubea, mi s-a nazarit ca acel moment, acea clipa furata timpului si lui Dumnezeu, merita toate zilele de mizerie care ne adusesera pana acolo si atatea altele, care ne asteptau cu siguranta cand vom reveni la viata; si ca tot ce era decent si curat pe lumea asta si toate lucrurile pentru care merita sa respiri mai departe erau pe acele buze, in acele maini si in privirile celor doi norocosi care, eram sigur, aveau sa ramana impreuna pana la sfrasitul zilelor.”.
Din nou reiau un fragment din recenzia anterioara la “Jocul Ingerului”: “Si pentru deliciul celor ce se vor apleca asupra paginilor acestei carti, vreau sa va indrum spre site-ul autorului unde veti avea placerea sa va informati asupra profilului lui Carlos Ruiz Zafon, sa cititi acel tulburator “Why I Write”, sa ascultati muzica originala scrisa de catre aceast complex contemporan al nostru si multe, multe altele…”
Completez cu link-ul cartii si cu un interviu la BBC cu Zafon.
