Printesa Gheturilor, de Camilla Lackberg

Printesa Gheturilor, de Camilla Lackberg
Editura Trei, 2010
Traducere din suedeza de Simona Tentea si Asa Apelkvist

Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.

Pe situl sau http://www.camillalackberg.com/, autoarea ne impartaseste urmatoarele : „Visul vietii mele a fost intotdeauna acela de a scrie romane politiste.Primul a devenit realitate in 2003, cand Printesa Gheturilor a fost publicata in Suedia si acum, cea de-a saptea mea carte, Stapanul Farului, a ajuns pe rafturile din Suedia, in timp ce drepturile de publicare ale cartilor mele au fost vandute in peste 30 de tari din intreaga lume. Aici, pe site-ul meu puteti sa va informati despre mine, despre cartile mele si despre Fjallbacka, locul unde am crescut si scena tuturor crimelor mele. Cele mai multe dintre personajele cartilor mele sunt fictive, dar unele sunt oameni reali, vii, din zona si eu va voi spune mai multe despre ei in aceste pagini. Lectura placuta!”.

Pana in prezent, autoarea a publicat in Suedia urmatoarele titluri:

Printesa gheturilor / Predicatorul / Cioplitorul in piatra / Pasarea de rau augur / Copilul german / Sirena / Stapanul farului / Furtuna de zapada si miros de migdale / Gusturile de la Fjallbacka.

Peste 1 milioan de exemplare din Printesa gheturilor – vandute numai in Suedia – reprezinta o cifra impresionanta!

Si pentru ca sunt o avida cititoare de romane politiste si am invatat de-a lungul timpului sa gust si sa apreciez o constructie si o motivatie inteligenta a intrigii, o galerie de personaje autentice, creionate cu naturalete si daruite cu caracteristici umane si bune si rele, pot sa spun ca aceasta autoare mi-a oferit satisfactia deplina a  lecturii. Si nu in ultimul rand pentru spatiul deosebit de interesant in care evolueaza personajele si actiunea romanului, pentru stilul clar, limpede si pe alocuri – chiar laconic – insa fara a fi lipsit de profunzime – si pentru maniera aproape cinematografica in care autoarea si–a transpus dinamica naratiunii sale.

Micile comunitati rurale sunt pretutindeni in lume, creuzete in care se amesteca exploziv – mai mult sau mai putin –  secrete vechi si intunecate alimentate de instincte, motivatii si resentimente  umane de conditie joasa. Fjallbacka  – asezare  situata in arhipelahul suedez, este un astfel de creuzet in care dospesc secrete dureroase. Si in glaciala atmosfera suedeza, sinuciderea Alexandrei Carlgren-Wijkner, „o femeie tanara, frumoasa si in mod vizibil privilegiata”, reprezinta pentru Erica Falck – autoare de scrieri biografice si tovarasa de copilarie a „Printesei gheturilor”, tentatia „de a scrie o carte … o poveste despre drumul unui om catre destinul sau”.

Si de aici, in lecturarea acestei carti, m-am lovit din nou de tema propenderenta care mi-a bantuit titlurile citite in ultima vreme, aceea a conditiei si framantarile scriitorului fata de chemarea sa. Caci Erica, cu strangere de inima spune ca: ”publicase pana in acel moment  patru carti, dar toate erau biografii ale unor scriitoare. Nu avusese curajul sa creeze povesti proprii, dar stia ca avea idei care asteptau sa fie puse pe hartie. Poate ca acest eveniment avea sa-i dea imboldul; inspiratia pe care o astepta. Faptul ca o cunoscuse pe Alex era doar un avantaj. Femeia din ea se simtea incurcata de acest gand, dar scriitoarea tipa de fericire.” Si mai departe, pe firul actiunii, autoarea ne spune: „ Erica se gandi la paginile cartii de acasa, care incepusera sa se stranga. Pana acum nu avea decat o colectie de impresii si episoade amestecate cu propriile ei ganduri si observatii. Nici macar nu stia ce forma va da materialului: tot ce stia era ca trebuia sa o faca. Instinctul sau de scriitor ii spunea ca aceasta este sansa ei de a scrie ceva autentic; insa nu avea idee unde se afla hotarul intre pretentiile sale in calitate de autor si legatura sa personala cu Alex. Simtul curiozitatii, care era crucial in activitatea de scriitor, o indemna de asemenea sa caute raspunsul la enigma mortii lui Alex…(…) O interesau oamenii – relatiile si motivatiile lor psihologice si considera ca asta era ceva la care cele mai multe romane politiste trebuiau sa renunte in favoarea crimelor sangeroase si a fiorilor pe sira spinarii. Ura toate cliseele pe care le foloseau; ea voia sa scrie despre ceva autentic. Ceva care sa incerce sa descrie de ce o persoana ar putea comite cel mai grav dintre pacate – acela de a lua viata unei fiinte umane.”

Prin urmare, acest instinct de scriitor, alaturat amintirii prieteniei din copilaria petrecuta alaturi de Alexandra, o determina pe Erica Falck sa se implice in dezlegarea misterului mortii tinerei femei, moarte care pas cu pas se contureaza a fi o crima si nicidecum o sinucidere. Caci Alexandra, de la plecarea ei impreuna cu intreaga familie din Fjallbacka si pana la sinistrul decor in care isi sfarsise zilele, cu venele taiate in cada acoperita de o pojghita de gheata, din vechea casa a copilariei, traise o viata paralela cu cea care i se cuvenea; o viata cu poarta sufletului inchisa, de teama de a nu intra vreun dusman care sa o raneasca, de fapt sa readuca la suprafata trauma dramatica suportata in copilarie. „Lasitatea si curajul se imbinau intr-un mod straniu la sotia mea” spune Henrik. „Este ca si cum ar fi avut un secret pe care nu-l putea impartasi nimanui”.

Dar actiunea, dupa cum spuneam, se petrece in Fjallbacka, iar „In Fjallbacka nu erai niciodata singur, ceeace putea fi atat bine, cat si rau. Oamenilor le pasa de vecinii si semenii lor si nu ii scapau din ochi. Uneori se mergea prea departe…”.

Acest „se mergea prea departe” se contureaza pas cu pas, datorita investigatiei inteligente, profesioniste si devotate ale politistului Patrik, care alaturi de Erica desfasoara ghemul secretelor vechi de peste doua zeci si cinci de ani si care au condus in prezentul inghetat al Fjallbackai la crime cumplite.

Complexitatea caracterelor umane, motivatiile nelegiurilor „recompensate intr-o zi” – bineinteles ca material, anii de vinovatie care conduc la sinucideri,  lacomia si mai apoi derapajul razbunator in actul criminal, creionarea functionarilor carieristi si atat de rdusi in resurse profesionale din Politia locala sunt extraordinar de bine construite, dozate si si inteligent devoalate intr-un limbaj direct, rece si amar pe alocuri. Cu toata durerea si tragismul dramelor locale, este interesant si mesajul plin de optimism al aprecierii relatiilor curate de prietenie si iubire dintre Erica si Patrik care isi cladesc o relatie frumoasa de dragoste in peisajul inghetat al locurilor atat de bine si de sugestiv creionate si deasupra dramatismului firului politist al romanului.

Foarte multe motive care fac din acest roman o lectura acaparatoare. O carte pe care nu am lasat-o din mana pana nu am devorat-o pana la ultimul cuvant.

Si spun din nou, nu vorbim despre capodopere, vorbim despre carti BINE scrise. Ceea ce inseamna destul de mult!

Si iata cateva cuvinte ale unor surse autorizate:

«Un scriitor scandinav de top.» The Times
«O carte care îţi dă fiori pe şira spinării, lucidă, glacială, ca şi mediul pe care îl descrie.» The Literary Review

«O capodoperă a romanului poliţist scandinav.» Val McDermid

«Personaje fermecătoare şi un suspans teribil la această nouă Agatha Christie a Suediei.» My Life

«Intriga este absolut superbă. O carte pe care nu o poţi lăsa din mână.» Sala Allehanda, Suedia

Puteti cumpara cartea acum, de pe Tamada.ro.