Pe Antonesei’s Blog am gasit in aceasta saptamana ‘Primele șapte povești filosofice cretane din A. D. 2013’. Iata-o ca mostra si invitatie la lectura completa pe a sasea:
‘„Cîntă zeiță…”. Sau mai bine taci!
Nu mînia mă bîntuie, aceea s-a retras ca un calcan
pe fundul opac al mării – furia e topită ca picătura
se cositor pe asfalt, în soarele amiezii, nervii
s-au ascuns în adîncurile cărnii, departe, sub pielea
arsă de nenumăratele dimineți risipite
în lumina orbitoare de calcar…
Doar amintirea, doar nostalgia pulsînd
în glorioase metastaze de purpură.
Despre ce nu se poate cînta trebuie
să se tacă pentru vecie!’
Sub titlul ‘Martisor cu zurgalai’ Laszlo Alexandru polemizeaza in serial pe blogul sau cu criticul literar Alex Stefanescu. Un extras: ‘Gazetăria stalinistă din anii ‘50 a fostului şef peste huniunea scriitorilor e răsfăţată de criticul pornit să mîngîie giuvaeruri: “ceea ce este valoros în creaţia lui D.R. Popescu iese lent şi impunător din acest noian de colaborări nesemnificative, aşa cum iese un submarin din adîncuri şiroind încă de apă”. Eh, da, lupta chiaburilor împotriva colectivizării e mereu fascinantă. Altă slăbiciune a lui Ştefănescu a fost Păunescu, organizatorul isteriilor cu “Cîntarea României” pe stadioanele patriei şi principalul ideolog ceauşist în publicistica militantă. Apa de trandafiri clăteşte cele mai otrăvitoare frenezii: “Campania dusă în perioada postdecembristă împotriva lui [Adrian Păunescu] face să se uite că a scris şi poeme valoroase, nepropagandistice”. / În schimb autorii care şi-au pus cu adevărat pielea la saramură, în lupta pentru democraţie, sînt persiflaţi subţire, declaraţi netalentaţi sau pur şi simplu ignoraţi. Literatura lui Paul Goma “a început să se prăbuşească” (sic!), Dan Petrescu e “un scandalagiu care maimuţăreşte lumea bună”, Liviu Antonesei şi Luca Piţu sînt omişi din lăbărţata Istorie a literaturii române contemporane, Dorin Tudoran şi Dan Deşliu figurează pe-acolo doar cu fotografia.’
La BookMag am citit interviul luat de Virginia Costeschi lui Ionuț Chiva autorul cartii ‘Boddah speria’ aparuta la Polirom: ‘VC: Poezie, roman sau povestire: care vă e mai aproape de suflet? IC: În principiu, ce îmi place să citesc mai mult, roman. Dar îmi pasă mult de poeziile pe care le-am scris, pentru că probabil vor rămîne accidentale și mai bătute de soartă, cum rămîn poeziile. Dar zic asta, așa, pentru că mă întrebați, altfel nu le văd ca poezia aia, povestirea aia, romanul ăla, ci ca lucruri pe care le-am scris (alături de alte lucruri, articole, posturi de blog etc.), momente de grație în care m-am exprimat.’
Informatii, recenzii si lucrari originale de science-fiction ii asteapta pe pasionatii genului la site-ul ‘Nautilus’. Ciprian Mitoceanu scrie aici despre romanul ‘Cronolitii’ al lui Robert Charles Wilson: ‘Peste tot întâlnim în lume monumente ridicate în cinstea strămoşilor, în cinstea eroilor unor războaie pe care cei care şi-au lăsat oasele pe câmpul de luptă nu le-au dorit. Nimic neobişnuit în asta. Dar atunci când nişte monumente de mari dimensiuni sosesc aparent din viitor şi cinstesc victorii care vor avea loc peste ceva ani, totul începe să nu mai fie obişnuit. Şi automat nu putem să ne gândim, ca cititori, la cultul personalităţii pe care l-au impus propriilor popoare dictatorii lumii, dintre care mulţi s-au gândit să sărbătorească anticipat victorii care, uneori, nu au avut loc.’
‘In cautarea fericirii’ – cartea filozofului si matematicianului Bertand Russell este analizata de Sowelo la ‘Semne bune’: ‘Privind imensa activitate intelectuală și având în mână cartea În căutarea fericirii, luând în seamă că posed niște dendrite fără vlagă și cam schizoide în ce privește limbajul matematic, mi-am zis că ar fi în regulă să apelez la înțelepciunea unui matematician. Apoi, surpriză! Stilul lui Russell în cartea de față este unul complet simplu, fără cărări logice împrejmuite de buruieni academice. Poate fi considerată o carte publicată celor care nu știu ce este aia fericire (ce e fericirea?) sau care nu-și găsesc echilibrul. Nu reprezintă un manual how-to-do whatever, este mai degrabă un discurs ținut în fața unui public cu sute de ochi. Este un discurs fascinant care pătrunde ca un burghiu în creierul ”nefericitului”, împrăștiind schijele făcutelor sau nefăcutelor.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Douăzeci de bătălii care au schimbat lumea”, de James Lacey și Williamson Murray (II)
–”Iosif și frații săi. Istoriile lui Iacob. Tânărul Iosif”, de Thomas Mann
–”Convorbiri cu Mircea Daneliuc”, de Alexandru Petria
–”Ostatic 2.0: Camera din Teheran”, de Alex Deva
