”Eseu despre orbire” a lui Jose Saramago este una dintre cartile mele preferate din toate timpurile. De aceea, recomand cu placere orice noua recenzie a unei carti fundamentale, iar cea din saptamana aceasta provine de la Dana Pîrvan-Jenaru, de pe blogul LaPunkt.ro: ” În Eseu despre orbire, existența devine o multiplicare a absenței, un labirint al umbrelor pierdute în umbră, tocmai din cauza dispariției celor mai mărunte forme de manifestare a umanității, din cauza descompunerii oamenilor în plasa idealurilor superficiale. Romanul lui Saramago creează, desăvârșit, o imagine terifiantă, sumbru-răscolitoare a rămășițelor unui univers, dar și o extraordinară analiză a psihologiei individuale, a omului călător către înfrângere, către moartea propriei lumi. O călătorie ce poate fi, însă, întoarsă din drum cu o simplă privire. Una vie – a înțelegerii, a deschiderii, a speranței.”
Constantin Piștea scrie despre cel mai recent volum al lui Dan C. Mihăilescu, apărut la Editura Humanitas. E vorba de ”Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare”: ”Dan C. te ia de sus. Are impresia că deja ştii multe despre eroinele lui şi n-are de gând să-ţi predea “abeceul” fiecărei persoane despre care scrie, ci îţi dă citate şi face conexiuni biografice plecând de la premisa că eşti deja familiarizat cu universul pe care ţi-l aprofundează. Efectul nu este în totalitate eronat, pentru că, deşi nu ştii cine au fost, să zicem, Alice Voinescu sau Lena Constante, chiar dacă ai auzit câte ceva despre ele, dar n-ai idee unde şi cum să le încadrezi, prin decupajele sale, Dan C. nu te îndepărtează de subiect, ci te apropie, te face curios. Sigur, n-ar fi fost rău ca textele să fi avut în introducere câteva rânduri despre „viaţa şi opera” doamnelor, dar asta e. Bine şi-aşa. Din moment ce multe dintre scrieri au fost iniţial prefeţe la alte cărţi sau articole de revistă, punerea lor la un loc n-are cum să ocolească senzaţia de colaj.”
Pe blogul Libris.ro, o recenzie încurajatoare a lui Horia Nilescu despre cartea ”Eseuri de îndrăgostit”, de Alain de Botton: ”Romanul lui Alain de Botton nu aduce doar filosofia în agora, în prelungirea unui vechi deziderat grecesc, dar îl aduce chiar pe filosof între oamenii obișnuiți, făcându-l părtaș la experiențe mundane, spre a desprinde pilde interesante, nelipsite de ironie. Filosoful lui Alain de Botton trăiește particularul (deci, nu doar vorbește despre el), pentru a extrage universalul. Povestea filosofului îndrăgostit este, de fapt, povestea fiecăruia dintre noi, într-o ipostază dublă -pe de o parte pesimistă – este o poveste care confirmă dureros de convingător caracterul general și comun al unei experiențe pe care tindem să o individualizăm, să o apreciem tocmai pentru că o amprentăm cu valențe personale unice, în căutarea intimității absolute- pe de altă parte optimistă – este o poveste care pledează pentru îndrăgostire și ca mijloc de a învăța o specie de umilință care să ne tempereze obsedanta sete de certitudini imuabile, lăsându-ne pradă, spre a fi devorați, cu delicatețe, de o nouă pereche de ochi albaștri, la vreo petrecere oarecare.”
Un interviu interesant cu scriitorul Ionuț Chiva găsim pe blogul Bookmag. Realizator Virginia Costeschi. Intrebare: ”Cum se vede România de departe?” Răspuns: ”Oribil! 🙂 Tot mai înșelătoare și ipocrită. Un naționalism vag îngrijorător, deocamdată doar comic, care era la început îmbrățișat metaironic hipsterește, dar a ajuns să fie exprimat tot mai genuin. Cînd vezi tineri cu pretenții care spun că li s-a făcut pielea de găină auzind buciumul în Piața Universității la un miting rîzi, dar e un rîs, așa, mai strepezit, cu ceva jenă în el. În fine, multă demagogie, multă perversiune.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Douăzeci de bătălii care au schimbat lumea”, de James Lacey și Williamson Murray (I)
–”Castelul din nori s-a sfărâmat”, de Stieg Larsson
–”Marile bucurii și marile tristeți”, de Augustin Cupșa
–”Copilul zânelor”, de Philippa Gregory
