Blogul Carturesti recomanda de 8 Martie o lista cu ’20 de cărți scrise de femei, pentru femei, care îți arată o altfel de lume’. O carte care mi-a retinut atentia: ‘Culoarea purpurie de Alice Walker – Pentru cititoarele care rămân în picioare, indiferent de câte ori au fost doborâte. Carte distinsă cu Premiului Pulitzer. O carte despre zbucium și suferință, prietenie și descoperire, rezistență și curaj, Culoarea purpurie, înlătură tăcerea care învăluia abuzul domestic și sexual, dar și greutățile zilnice ale femeilor afro-americane din statul Georgia la începutul secolului douăzeci. Culoarea purpurie este lectura potrivită pentru femeile care cred cu neclintire că din dragoste izvorăște curajul și șansa de a deveni un om mai puternic. O carte despre luptă, supraviețuire și dragoste.’
Adriana Gionea publica la ‘PostModern’ lista ‘Carti de citit in 2020 – Cele mai asteptate carti ale anului’. Lista frumoasa si cuprinzatoare este organizata pe 9 categorii. Iata prima carte din categoria ‘Romane despre călătorii și libertate’: ‘Isabel Allende este una dintre preferatele celor dependenţi de povești memorabile, cu personaje care înfruntă vremuri tulburi. Noul său roman, O lungă petală de mare, este inspirat din versurile lui Pablo Neruda și din trecutul recent al unor ţări precum Spania și Chile. Vei descoperi istoriile de viaţă ale unor personaje care pendulează între două continente pentru a-și păstra libertatea.’
Mi-a atras atentia cronica Nicoletei Munteanu de la ‘Alecart’ la spectacolul studentilor de la Facultatea de Teatru din Iasi cu ‘Tango’ al lui Slawomir Mrozek, piesa pe care am vazut-o acum vreo … 45-50 de ani intr-un spectacol memorabil pe scena Teatrului Mic din Bucuresti: ‘Piesa lui Mrozek e o partitură dificilă pentru că ea propune un univers care deconstruiește permanent așteptările și subminează eșafodajul coerenței, al logicii, plasând personajele într-o lume care are sens doar în interiorul modului lor de a trăi și de a percepe lucrurile, mizând pe confruntarea de idei în maniera proprie teatrului absurdului. Când citești Mrozek ai sentimentul de sufocare, de neputință, îți vine să scuturi oamenii ăia din toate încheieturile și să-i întrebi: Nu vedeți ce vi se întâmplă/ce se întâmplă? Cu atât mai mult dramaturgul polonez e provocator în piesa aceasta, cu cât deschide o falie largă de problematizare asupra diferitelor sisteme și a Sistemului, asupra tradiției/abolirii acesteia și a noilor –isme, a imposibilității de a recupera ceea ce a fost o dată anulat, asupra raportului dintre viață/artă, realitate/iluzie, capacitate de a comunica și de a-l înțelege pe celălalt. Din toate aceste motive mi se pare extraordinar că studenții din anul III de la Secția de Actorie a Universității de Arte „George Enescu”, din Iași, clasa prof.univ.dr. Emil Coșeru și conf.univ.dr. Tatiana Ionesi, au fost puși în situația de a juca această partitură și că au reușit să realizeze un act teatral viabil. Niciunul dintre roluri nu e mai puțin provocator sau periculos pentru niște actori foarte tineri. Îți trebuie muncă și voință să te iei la trântă cu personajele lui Mrozek, osificate în interiorul propriului mod de a gândi și de a acționa și, în același timp, profund labile, fluide. Să le surprinzi dimensiunea de fantoșe, dar să nu le caricaturizezi, să le permiți să rămână autentice, credibile.’
Sever Gulea scrie la blogul ‘Libris’ despre romanul ‘Strania viață a unui poștaș singuratic’ al lui Denis Theriault aparut in traducere la editura Curtea Veche: ‘Un tribut miniatural dar cuceritor adus comunicării epistolare, romanul lui Denis Theriault ne amintește cât de puternice pot fi spiritul poetic și imaginația, pe deplin rotunjite și potențate de rigorile de redactare ale scrisorilor în construirea unei experiențe și legături interumane. Stăruința în comunicare, efectul așteptării, aparenta ireversibilitate a transmiterii care implică o alegere scrupuloasă a cuvintelor, finisarea mesajului cu straturi care suportă lecturi multiple și totuși condensează un esențial pentru un ochi atent, iată doar câteva dintre elementele evocate în această poveste de dragoste epistolară, capabilă să creeze o legătură specială. E vorba de o legătură mediată mai degrabă prin imaginație și poate de aceea, cu atât mai intimă, dar, în același timp, fragilă și înșelătoare, capabilă să călăuzească spre un coșmar al ciclicității. Sau poate e doar un aparent coșmar pe care putem să învățăm, la fel ca protagonistul să îl întâmpinăm cu seninătate orientală. Căci dincolo de efectul suprarealist straniu, ușor întunecat al finalului cărții, am putea remarca în deznodământ un fel de preț pe care îl plătim pentru viețile alternative pe care le trăim în și prin ficțiuni, un preț al cunoașterii care aduce cu sine o nostalgie față de potențialul actualizabil dar și povara actualizării deformate.’
Adi George Secara scrie la ‘BookHub’ despre romanul lui David Foenkinos ‘Către frumusețe’ aparut in colectia ‘Raftul Denisei’ al editurii Humanitas Fiction: ‘Bernard Pivot ar fi scris despre carte, care poate fi și o scrisoare de dragoste, deloc facilă, către Frumusețe, că este „un roman rafinat despre suflete zdrobite și puterea taumaturgică a artei.”’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:
-”Maria Tănase. Artista, omul, legenda”, de Stejărel Olaru
–„Hipnotizatorul”, de Lars Kepler
–”Chemarea tribului”, de Mario Vargas Llosa
–”Misterioasa Afacere de la Styles”, de Agatha Christie
-”La școală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine”, de Tudor Vișan-Miu
–Trei poezii în avanpremieră din volumul ”Civilizații”, de Olga Ștefan
(Sursă fotografii: Carturesti.ro, Postmodern.ro, Alecart.ro, Libris.ro)
