Stelian Tanase povesteste pe blogul sau despre o poveste de dragoste aparent imposibila din istoria literaturii romane, cea dintre poeta Maria Banus si romancierul Zaharia Stancu: ‘Ma intriga mai ales „Dionisie” de care Maria Banus era indragostita. A urmat o lunga tacere. Apoi mi-a spus aproape soapta – e Zaharia Stancu. M-am intrebat ce legatura sa fie intre un ins de origine joasa, taraneasca, ajuns jurnalist bucurestean, (n. in 1902 la Salcia, Teleorman ca al 7 –lea copil), avind reputatie dubioasa – pe de o parte. Si o poeta firava, (n 1915 Bucuresti), orasanca, educata, fina, provenita din burghezia evreiasca instărită? Faunul si nimfa. Stancu era schiop in urma unei poliomelite din copilarie. Nu se potriveau deloc si totusi ea l-a iubit obsesiv, cu pasiune, fara intrerupere, toata viata. La moartea lui – in decembrie 1974, noteaza in jurnal ” ..Ma intreb cum o sa fie la inmormintare, daca o sa ma stapinesc sau o sa–mi dau drumul la plins “”… Si cum era ziua aia de inceput de vară in Antim( … ) el venea pe ascuns cind nu erau parintii acasa si cind imi transpira rochia, si impreuna formam un centaur fericit care necheza, urla, ragea catre cerul acela de vara, care n-o sa mai fie niciodata. Si cum m-a batut si cum m-a mintit si cum s-a logodit oarecum cu mine, venind in familie, la ceai, mirosea a escrocherie sentimentala.“’
Sever Gulea scrie pe blogul ‘Libris’ despre volumul recent aparut la editura Polirom al Aurorei Liiceanu: ‘… în încercarea de a înțelege mai bine caracteristicile subiective și obiective ale traumei pierderii, Aurora Liiceanu analizează experiențele a trei autori cu personalități diferite care și-au pierdut partenerii de viață (Julian Barnes, Joan Didion, Joyce Carol Oates) dar și a unui personaj cunoscut din literatură (Fermina Daza din Dragostea în vremea holerei, de G.G.Marquez, pesonaj pe care Aurora Liiceanu l-a explorat, sub unghiul longevității amoroase în volumul Dragostea cea veche îți șoptește la ureche).’
Adi George Secara scrie la ‘BookHub’ despre romanul „Bătrânul care citea romane de dragoste” de Luis Sepúlveda aparut in colectia Top 10+ al editirii Polirom: ‘Romanul de debut al chilianului Luis Sepúlveda, Calfucura, publicat când avea 43 de ani (anul 1992), se situează, vag comparativ, între Bătrânul și marea, micul mare roman al lui Hemingway și Inima întunericului, cutremurătoarea nuvelă a lui Conrad care a inspirat și Apocalypse now. La Conrad se punea oarecum delicat, dacă înțelegeți paradoxul, și nu văd de ce nu, accentul pe Oroare, la Sepúlveda pe „meleaguri mustind de ferocitate” (p.194)! Suntem în jungla ecuadoriană, avem un „bătrân” care nu se va lupta cu marea și cu un marlin (pește spadă uriaș), ci cu întrega sa viață (trăgându-și oniric haine de Moarte pe ea!) și sălbăticiunile nobile care i-ar fi putut-o defini (inclusiv familia de jaguari care marchează teritorial-literar întreaga carte), Iubirea fiind, după cum vom afla, mai degrabă o taină, mai ales în ceea ce privește, de pildă, o sărutare pătimașă! Deși o poveste de dragoste cât se poate de umană va exista, între Antonio José Bolívar Proaño și Dolores Encarnación del Santísimo Sacramento Estupiñán Otavalo, martor fiind un tablou (imaginați-vă un tablou în junglă! Deoarece așezarea unde se aciuase eroul, având și un primar, numai localitate nu putea fi considerată!), un soi de tablou fotografie retușat, cum se obișnuia pe la mijlocul secolului al XX-lea, ba chiar și înspre anii 70! Un tablou agățat într-o colibă de trestie’.
Adriana scrie la ‘Prefata de carte’ despre ‘Ultima doamnă Parrish’ de Liv Constantine a apărut de curând la Editura Corint, în noua colecție Leda Bazaar: ‘Ultima doamnă Parrish este un thriller incitant, interesant și inteligent. L-am citit extrem de ușor și încă de la început mi-a fost greu să întrerup lectura atunci când a fost cazul. Se pare că romanul scris de surorile Constantine este în curs de ecranizare, iar eu abia aștept să văd dacă va fi la fel de bun precum cartea.’
Emil de la ‘CitestEmil’ scrie despre ‘Mostenitorii’ lui John Grisham: ‘Acum, dupa 13 carti de John Grisham, pot spune ca aceasta este una tipica pentru scriitorul american (fost avocat). Amintindu-mi de spusele unui fost profesor de-al meu de la drept, “dreptul este matematica stiintelor sociale”, pot afirma ca, intr-adevar, romanul Mostenitorii are un iz matematic in el: sec si lipsit de creativitate, insa in acelasi timp precis, cumva simetric si cu mult suspans. Este interesant mai ales pentru cei care lucreaza in domeniul juridic, chiar daca nu sunt deloc singurii in target.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:
-”Neîmpăcat. Antologie personală 1991-2013”, de Michel Houellebecq
–”Eu voi fi ultima”, de Nadia Murad și Jenna Krajeski
–”Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul”, de Tom Phillips
–”Cannes 1939. Festivalul care nu a mai avut loc”, de Olivier Loubes
–„Despre educație”, de Bertrand Russell
–”Călărețul cu șoim”, de Ismail Kadare
–5 cărți utile pentru copii și adolescenți
(Sursă fotografii: Libris.ro, Bookhub.ro)
