Prin blogosfera literară (16 – 29 martie 2015)

Iulia Verbancu scrie la Blogul Carturesti despre ‘Orasul ambasadei’ aparuta in seria de autor China Melville de la editura Paladin: ‘Orașul Ambasadei este un roman deranjant, frumos, răscolitor, șocant. Iar unul dintre șocuri este cel cultural, pe care îl trăiești de la începutul cărții. În primele zeci de pagini, ești străin într-o lume străină, din care nu înțelegi mai nimic și care te fascinează fără să îți ofere explicații. Dar povestea lui Miéville reușește, cumva, să aibă asupra cititorului efectul pe care limbajul noului ambasador trebuie că îl are asupra ariekeilor. Nu îl înțelegi, te bulversează, se joacă cu mintea ta, dar bănuiești că va urma ceva ieșit din comun. Și vrei mai mult.’

Din ‘Raftul cu idei’ am remarcat cronica Andreei Morar la romanul ‘La umbra rodiului’ al lui Tariq Ali: ‘Romanul La umbra Rodiului al lui Tariq Ali deschide ciclul inchinat islamului, legendelor istorice si povestilor nascute din intalnirea unor civilizatii profund distincte. Prezenta rodiului in viata clanului Hudayl ii asigura acestuia bunastarea de-a lungul a cateva secole insa distrugerea livezii de rodii inseamna si caderea din Paradis a musulmanilor care locuiau in Andaluzia.’

Romanul SF ‘Omul negru’ al lui Richard Morgan a fost recenzat pentru ‘Semne bune’ de Ruxandra A.: ‘Ca orice roman respectabil S.F., Omul negru tinde să aibă o acțiune mult prea intensă, astfel încât această intensitate începe să devină plictisitoare. E adevărat faptul că, atunci când există multe personaje există și o acțiune complexă, dar mie mi s-ar fi părut indicat ca numărul figurilor să fie restrânse și acțiunea puțin modificată.’

(Dan)

Mihaela Buruiana ne povesteste pe blogul sau, Carti si calatorii, despre cateva dintre cartile pe care le-a citit in ultima perioada. Printre ele, Era sa fiu eu, de Ali Smith, Editura Univers: ”Cele patru povești se întrepătrund, dar cu stiluri diferite, singura constantă fiind jocul de cuvinte, plăcerea de a jongla cu limbajul, de a face calambururi și glume, un deliciu pentru cititor, dar și (îmi imaginez) o mare dificultate pentru traducător. Nevoia de solitudine, dependența de mediatizare, suferința pricinuită de moartea cuiva drag, deruta și singurătatea, bătrânețea și boala, inteligența precoce și ostracizarea pe care o provoacă sunt numai câteva din ideile care se desprind. Mi-a plăcut ideea că, la un moment dat, deși ușa camerei este deschisă de luni de zile, nimeni nu o mai încearcă. Singurătatea dorită și asumată devine impusă de ceilalți. O carte extraordinară (de altfel, autoarea a ajuns de două ori pe lista scurtă pentru Man Booker Prize și a câștigat alte premii importante), pe care simt nevoia să o recitesc și sper să am în curând versiunea în engleză.”

Una dintre cartile mele preferate din ultimii ani este Autobiografia lui Andre Agassi, un sportiv pe care l-am apreciat mult si care si-a marturisit toate pacatele tineretii in cartea aparuta la Ed. Publica. Despre ea, scrie Diana la Tara mea inventata: ”Am inceput aceasta carte pentru ca imi plac autobiografiile, jurnalele, biografiile dar si pentru ca am incredere in recomandarile Laviniei. Am avut insa dubii pentru ca Andre Agassi a fost un tip care juca tenis si mie nu-mi place tenisul. Apoi am citit primele pagini, m-au prins, si m-am mai oprit peste doua zile, fascinata. Povestea lui Agassi este de o sinceritate induiosatoare. Sportivul isi recunoaste greselile si gafele si le pune in ceea ce pare a fi o poveste fara ascunzisuri. Isi recunoaste pana si minciunile pe care le-a spus ani de-a rand ziaristilor si colegilor sau cunostintelor. Pe langa toate informatiile si detaliile personale sau care au legatura cu sportul, descoperim si un om singur, care si-a petrecut mare parte din viata fiind nefericit si nestiind ce isi doreste si unde vrea sa ajunga. Istoria lui e ca o poveste. Linistea lui vine numai atunci cand iubeste. Ba chiar, cartea lasa impresia unei foarte lungi sedinte de psihoterapie (care se termina cu bine).”

Razvan scrie pe blogul sau despre Neuromantul de William Gibson, una dintre cartile SF fundamentale: ”De ce 3 stele: categoric Gibson merită și trebuie citit de absolut orice pasionat de SF și cyberpunk. Nu contează cu ce senzație vei rămâne, însă trebuie să ai în vedere faptul că ai în mână o carte ce a intervenit decisiv în evoluția literaturii science-fiction prin inventarea unui nou gen care s-a dezvoltat extraordinar de rapid și a oferit lumii scriitori care mai de care mai interesanți. Deși m-a chinuit pentru că mi s-a părut inutil de ermetic și greoi pe alocuri, Gibson rămâne, totuși, unul dintre cei mai fantastici scriitori de science-fiction.”

Despre romanul Laur, de Evgheni Vodolazkin, scrie Iulia Verbancu pe blogul Carturesti: ”Evgheni Vodolazkin își plasează eroul într-un moment istoric întunecat și mizer – o perioadă în care urmările ciumei, cangrenelor, accidentelor casnice ori cele ale iernii difereau doar la numărătoarea finală a morților, nu neapărat și la deznodământul istoriilor individuale. Cu toate acestea, Laur reușește să fie un roman luminos și, nu de puține ori, te surprinzi că îl citești zâmbind. E o carte despre drumul ales, devenire, Creație, credință și mântuire, despre relația dintre trup și suflet, despre fericire, liber-arbitru sau timp, despre unicitatea și irepetabilul ființei. Multe dintre întrebări nu își găsesc răspunsul, iar atunci când îl găsesc, o fac prin negare.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Într-o noapte de iarnă”, de Simon Sebag Montefiore

-”Fiica negustorului de sake”, de Kido Okamoto

-”Kazim (contemporani cu primăvara arabă)”, de Andrei Zbîrnea

–”Voluntar în Insula Paștelui”, de Cella Eftimescu

–”Solaris”, de Stanislaw Lem

–”Imaginea orașului în avangarda românească”, de Mădălina Lascu

–”Humphrey Bogart”, de Bernard Eisenschitz

–”Jurnalul unui puști. Jurnalul lui Greg Heffley”, de Jeff Kinney

–”Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesangerilor”

–”Opere (vol. III). Teatru”, de Gellu Naum

–Avanpremieră editorială: ”Manuscrisul fanariot”, de Doina Ruști