Val Ceau scrie pe SemneBune.ro despre cartea „Evadarea tacuta. 3000 de zile singura in inchisorile din Romania”, de Lena Constante: „Pentru a nu își pierde mințile, neputând nici măcar să moară, Lena Constante a evadat, tăcut, în propriile gânduri. Și-a creat acolo o lume, din versuri, imagini, amintiri sau planuri, și mai apoi a scris, de multe ori autocenzurându-se, pentru a nu se dezumaniza complet, pentru a nu se expune total în fața lumii. Eliberată, odată cu dispariția lui Dej și reintrodusă în societate, Lena Constante a scris Evadarea tăcută poate și pentru a se elibera total de amintirea anilor de cruzime (8 în temniță, singură, plus încă patru laolaltă cu alte femei) și pentru a își putea continua anii de viață rămași. Chiar dacă este scrisă cu măiestrie, cu talent, tocmai pentru că este reală, cartea nu mai lasă loc și de alte cuvinte, doar de o tăcere comemorativă din partea noastră, urmată de vocea noastră, ce nu trebuie să tacă și care nu trebuie să lase această istorie să se ascundă. Generațiile de după noi trebuie să știe ce a reprezentat comunismul. Cartea aceasta este un mod crunt de a afla.” Despre carte a scris si Codrut pe Filme-carti.ro aici.
Despre „Richter 8,9”, de Andrei Călăraş, scrie Constantin Piştea pe blogul sau. Cartea a aparut recent la Editura Nemira: „„Richter 8.9” este o ficţiune istorică, în care se îmbină scenarii din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial cu informaţii de la începutul erei noastre şi o imaginaţie foarte bine ţinută în frâu de Andrei Călăraş. Este umitor cum se îmbină planurile poveştii şi cum, aproape la fiecare final de capitol, istoria rămâne suspendată, astfel încât nu-ţi doreşti să laşi cartea deoparte. E cam ca în cazul serialelor TV gen „Prison Break” sau „Homeland… Te-ai uita ore-n şir, chiar dacă asta înseamnă să neglijezi alte lucruri importante.”
Micawber nu este foarte entuziasmat de volumul lui Lucian Boia, „De ce este Romania astfel?”: „Cartea lui Lucian Boia, scrisă în focul evenimentelor politice tulburi din 2012, evenimente care au scos iar la lumină vechi neajunsuri naţionale, rămâne aşadar tributară unei viziuni parohiale. Deşi plină de vervă şi cu mult elan polemic (binevenit), ea îi va nemulţumi – culmea – şi pe autohtoniştii înveteraţi, şi pe adepţii unei abordări universaliste, mai apropiată de spiritul ştiinţelor sociale de azi. E, să recunoaştem, o performanţă destul de greu de atins într-un volumaş de nici 150 de pagini.”
Se apropie Bookfest 2013 şi este momentul câtorva informaţii despre cărţile lansate, autorii prezenţi şi impresiilor înaintea evenimentului. Pe Bookaholic, „Bucureştiul văzut prin ochii scriitorilor invitaţi”: „Cătălin Dorian Florescu, prozator născut în România, dar laureat al Cărții anului 2011 din Elveția, găsește amuzant faptul că vine în propria țară ca invitat străin – și sunt complet de acord cu el, it’s twisted : Bucureștiul a devenit pentru mine – alături de orașul meu natal, Timișoara – cel mai important oraș, deoarece, deși îmi este în continuare străin, am aici cîțiva prieteni buni. Tocmai de întîlnirile cu acești prieteni mă bucur în mod deosebit. Bănuiesc că la salonul de carte mă voi întîlni și cu unii dintre cititorii mei, cu alți scriitori și cu echipa Editurii Polirom. Nici nu mai este nevoie de altceva. Este cumva amuzant că vin acum în țara mea de origine ca reprezentant al literaturii elvețiene. Deși în România trec ca autor român.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Antisemitismul lui A.C. Cuza în politica românească”, de Horia Bozdoghină
-„Ultimul dans al lui Charlot”, de Fabio Stassi
–„Gulagul. O istorie”, de Anna Applebaum (I)
–„Annabel”, de Kathleen Winter
–Liliana Corobca – interviu în exclusivitate
-Cărţi pentru copii: „Prima mea enciclopedie ilustrată”
-Eveniment „Clasici vs contemporani”
