Beatrice Lepadat de la ‘liternet.ro’ ne aminteste de regizorul de teatru sloven Tomaz Pandur de la a carui disparitie prematura au trecut patru ani si de spectacolul sau ‘Inferno’: ‘Când spui Pandur, spui extravaganţă, excese baroce şi universuri obscure în care violenţa fizică şi agonia fac din actul teatral un adevărat festin catharctic. În acest context, omagierea memoriei artistului prin difuzarea de către Teatrul Thalia din Hamburg a uneia dintre multiplele versiuni de Inferno semnate de acesta este un cadou nesperat în timp de pandemie. Un cadou care însă limitează posibilităţile de receptare pentru cei ce se lovesc de bariera lingvistică, întrucât transmisia spectacolului jucat în germană nu a beneficiat de subtitrări. Dacă o astfel de experienţă teatrală incompletă nu permite o analiză critică validă şi legitimă la toate nivelurile, există, totuşi, un privilegiu deloc neglijabil în acest proces, anume posibilitatea reajustării privirii într-un fel care amplifică simţurile şi care obligă la ieşirea din setarea naturală – specifică spectatorului occidental – pe îngurgitarea de parole.’
Adriana Gionea de la ‘PostModern’ a citit romanul ‘Schita’ al lui Rachel Cusk aparut in traducere la Editura Litera: ‘Romanul este precum acel apartament ale cărui ferestre dau spre inima orașului, dar care îţi permite să te retragi securizant în penumbra unei camere acoperite cu obloane, care te invită să te bucuri de propiile amintiri în lumina mediteraneană prelinsă doar, în acea oră a zilei în care timpul se dilată sau aţipește în canicula descătușată. La fel este și călătoria ateniană a protagonistei. Se desfasoară între lumina orbitoare a unui adevăr ce poate pârjoli, un adevăr precum soarele amiezilor caniculare, și ecourile filtrate, atenuate ori suspendate ale revelaţiilor incomode.’
La blogul Carturesti am citit o recomandare a 20 de carti pentru adolescenti. Ce li se mai recomandata adolescentilor de azi? De exemplu: ‘Sub aceeași stea de John Green – Unul dintre cei mai importanți autori Young Adult, John Green, reușește să construiască în Sub aceeași stea o poveste pentru și despre adolescenți care îți frânge inima și îți vindecă rănile doar ca să ți-o frângă din nou la sfârșit. E o carte care te va purta printr-o mulțime de stări și de emoții – vei chicoti, vei râde din toată inima, vei ajunge în pragul deznădejdii și vei plânge. Dar nu te vei putea opri din citit. Iar la final, vei descoperi ce înseamnă empatia și cât de puternică e dragostea a două suflete sortite suferinței, dar care nu lasă durerea să le definească viața.’
Sever Gulea de la blogul ‘Libris’ a citit si scrie despre CÂNTEC LIN, cartea Leilei Slimani, aparuta in Editura Pandora M: ‘E vorba de un roman cu o deschidere extrem de brutală care i-ar putea face pe cei mai sensibili, după doar câteva pagini, să renunțe la a-l mai parcurge, dar care, ulterior, ne invită într-o zonă gri a interacțiunilor umane croită parcă după modelul războiului rece: interacțiunile pasiv-agresive.’
Nona Rapotan scrie la ‘BookHub’ despre biografia romantata a lui Brancusi semnata de Moni Stanila, carte aparuta in colectia de biografii a Editurii Polirom: ‘O biografie romanțată trebuie să te determine să-l prețuiești la adevărata valoare pe „personaj”, pe subiectul demersului livresc. Lui Moni Stănilă îi iese din plin această prețuire, pentru că te ajută să-l descoperi pe Brâncuși din mai multe unghiuri: din perspectiva prietenilor foarte apropiați, din unghiul de vedere al criticilor de artă (foarte vocali, pentru că marele sculptor n-a lăsat niciodată indiferentă critica de specialitate, a provocat și întreținut voit controverse, reacții și schimbări de atitudine, pe scurt a reformat), dar și din perspectiva presei din epocă sau a celor de acasă. Și aici e o altă problemă spinoasă pentru orice biograf: unde este acasă pentru Brâncuși? Moni Stănilă rezolvă elegant această dihotomie, lăsând vocea sculptorului să răzbată dintre rânduri, personalitatea ta crescând valoric pe măsură ce operele de artă încep să cucerească lumea, dar mai cu seamă America. Franța a câștigat pentru posteritate dreptul de a păstra atelierul lui Brâncuși și de-al transforma în loc de pelerinaj pentru iubitorii de artă; România a rămas cu Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii – Monumentul Eroilor așa cum l-a proiectat vizionar însuși sculptorul. Nu e deloc puțin lucru să ai pentru eternitate un astfel de complex sculptural, dar, din păcate, încă nu suntem capabili să-l apreciem la justa lui valoare (în nota mea pesimistă tind să cred că nu vom fi capabili încă mulți ani de aici înainte).’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:
-”Duminică și alte povestiri cu Iosifel”, de Lavinia Braniște
-”Spionul Kme”, de Ioana Nicolaie
–”Mi-a rămas dulapul mic”, de Simona Sava
–”Mâna stângă a întunericului”, de Ursula K. Le Guin
–”Motivul X”, de Stefan Ahnhem
–”Brisbane”, de Evgheni Vodolazkin
–”Pelerinul”, de Walther A. Prager
–”Toți copiii librăresei”, de Veronica D. Niculescu
-”Literatura şi filosofia s-au născut împreună” (interviu Walther Alexander Prager)
(Sursă fotografii: PostModern.ro, Carturesti.ro, Libris.ro, Bookhub.ro)
