Prin intermediul Facebook-ului am ajuns in aceasta saptamana la blogul lui Viorel Padina unde printre alte note invitand la reflectie si discutii am gasit o afirmatie transanta: ‘Internetul e lucrul cel mai important care i s-a intamplat omenirii pana acum. Doar pentru un profan ori diletant, care abia stie sa tina o tastatura in mana, Internetul inseamna doar informatie frugala, cioclopedica or neprofesionista. In realitate, Internetul e o oportunitate fantastica pe care pionierii si heroii acestui mediu de comunicare postmoderna o ofera tuturor oamenilor : acela de a sari peste clasa belferilor, custozilor or bibliotecarilor intermediari, ce de multe ori se pierd intr-o buchiseala ori scolastica stufoasa asupra op-urilor, ca-n Numele Trandafirului, buchiseala mai mult incriptatoare, decat lamuritoare ori prezentatoare a acestor opus-uri, si de a accesa operile esentiale ale umanitatii direct la izvorul lor, eventual chiar in limba in care au fost create. Pe Internet, cei care stiu pot gasi toate Operile celo 60 de ingenii autentice, surioara, iar nu doar o encarta sau wikipedie ordinara…’
Romania este una dintre capitalele europene care in sfarsitul de saptamana au sarbatorit Ziua lui Bloom, despre care scrie la blogul cultural al Romaniei Libere insusi ambasadorul Irlandei la Bucuresti: ‘„Ulise“ este şi un roman al memoriei. O trăsătură esenţială a scriitorului Joyce a fost aceea că a trăit în exil. La vârsta de 22 de ani a părăsit Irlanda pentru a-şi petrece restul vieţii în Europa continentală. Totuşi, el a fost un exilat care nu a putut să-şi scoată din suflet Dublinul. Era mai mult decât nostalgie: Dublinul din imaginaţia lui continua să-l atragă cu o forţă puternică. După cum spune unul dintre personajele sale din „Ulise“: „Gândeşte-te că evadezi şi că te loveşti de tine însuţi“. Pentru „Ulise“ el a refăcut topologia Dublinului, dar cu o precizie a detaliului obsesivă.’
Am avut se pare onoarea de a publica aici, pe filme-carti.ro prima recenzie pe Internet a cartii ‘Literatura de azi’ a lui Daniel Cristea-Enache. Acum pot urmari cu interes si ce au scris altii, inclusiv criticii literari de profesie cum este Gabriel Dimiseanu de la Romania Literara: ‘Să subliniez, totodată, faptul că schimbul de păreri nu se petrece „în direct”. Cel interogat îşi primeşte întrebările pe „net” şi răspunde pe aceeaşi cale în răstimpul convenit. Acest fel de a proceda scoate din joc spontaneităţile şi oralitatea, reacţiile repezi, oferind prioritate reflecţiei, răspunsurilor elaborate, analizei şi autoanalizei. Au rezultat, cum constată Ovidiu Şimonca în prefaţă, „12 dialoguri pline de miez şi culoare”, cu tot caracterul lor elaborat, „muncit”….Sunt texte, aşadar, negrăbite, aşternute în linişte de către autorii lor, necrispaţi de plasarea prea lângă ei a unui interlocutor cu reportofon. Daniel Cristea-Enache şi-a formulat întrebarea şi aşteaptă nevăzut răspunsul lucrat în linişte, după care urmează altă întrebare şi alt răspuns, în acelaşi mod. Asta nu înseamnă că vom fi feriţi, noi cititorii, de surprize, atunci când vom da, nu de puţine ori, peste susţineri contrariante şi chiar şocante. ‘
Ovidiu Simonca ii ia in ‘Observator Cultural’ un interviu Oliviei Spiridon, coordonatoarea antologiei ‘Scriitori germani din Romania de dupa 1945’: ‘O.Simonca: Care a fost geneza acestui volum, după ce criterii aţi făcut selecţia pentru antologie? O. Spiridon: Această antologie cofinanţată de Institutul şvabilor dunăreni din Tübingen, unde eu sînt responsabilă cu secţia de literatură, este o consecinţă a cărţii mele Prozatori germani din România de după 1945 (în original:Untersuchungen zur rumäniendeutschen Erzählliteratur der Nachkriegszeit), apărută în 2002, 2009 şi 2010 în Oldenburg şi Hamburg, o analiză plecînd de la aproape o sută de prozatori germani din România. Selecţia autorilor a fost făcută în primul rînd după criteriul valorii literare. De aceea literatura aservită realismului socialist nu este tratată în acest volum, ci doar discutată în introducere. Au fost însă preluate texte ale unor autori care au avut o „perioadă socialistă“, dar care mai apoi şi-au reformat instrumentarul tematic şi formal, producînd texte de valoare. Al doilea criteriu de selecţie vizează tematica: intenţia a fost de a propune un mozaic tematic reprezentativ, de a prezenta „temele culturale“ negociate în literatura germană de după război. Al treilea criteriu ţine cont de varietatea stilistică a acestei literaturi: plecînd de la texte cu un suflu expresionist (Oskar Walter Cisek), de la realismul burghez şi tradiţionalismul regional (Erwin Wittstock), de la proza în dialectul şvabilor din Banat, care folosea limbajul greu inteligibil ca pe un scut în faţa cenzurii (Ludwig Schwarz), pînă la deconstruirea naraţiunii şi anularea ei (Richard Wagner, Roland Kirsch, Joachim Wittstock). ‘
Virginia Cesteschi scrie la BookMag despre ‘A Delicate Truth’ – romanul cel mai recent al unuia dintre scriitorii mei englezi preferati, John Le Carre: ‘Acest roman este oricum, dar nu delicat, cum ne spune titlul. Este o ficțiune foarte inteligent construită despre o chestiune foarte acută: islamofobia și toate consecințele sale. Poate fi un curs de relații internaționale sau relații interumane în situații critice. Autorul susține în carte, dar și în declarații publice, că islamofobia nu este decât un efect dezastruos al ignoranței politicienilor. „Când vorbești despre terorism, nu există justificări, doar motive, care sunt istorice și foarte clare. În geopolitică, trebuie să ții minte un lucru: victima ține minte, învingătorul nu. Iar orice act terorist de azi e consecința a ceea ce s-a petrecut în trecut“, explica Le Carré într-un interviu recent, adăugând că portretul pe care îl face britanicilor nu e deloc măgulitor, dar e real.’
Constantin Pistea scrie pe blogul sau despre cartea lui Joel Dicker ‘Adevarul despre cazul Harry Quebert’, carte premiata cu marele premiu al Academiei Franceze pentru roman editia 2012: ‘De câteva zile, mâ gândesc la ce-aş putea să scriu despre cartea lui Joël Dicker. Că are aproape 650 de pagini şi că pare un fel de „bestie”, aşa cum spunea o prietenă? Că e unul dintre cele mai „comerciale” romane pe care le-am citit vreodată? Că m-a făcut să-mi neglijez datoriile casnice, dar şi pe cele de serviciu, vreo două-trei zile? Câte puţin din toate astea…’
(Dan)
Aceasta carte mi-a atras atentia atunci cand i-am vazut prima data prezentarea undeva pe internet. E vorba de Ultramaratonistul. Confesiunile unui alergator de noapte, de Dean Karnazes, o carte despre care scrie Oana Grecea pe blogul sau, Ganduri si bucatareala: ” Dean Karnazes, numit de către New York Times “cel mai faimos ultramaratonist al lumii”, a câștigat în 2004 Badwater Ultramarathon, în 2006 Vermont Trail 100 Mile, iar în 2008 Cursa celor patru deșerturi (Antarctica, Atacama, Gobi și Sahara). A făcut parte din echipa de ultramaraton a Statelor Unite în 2005 și 2006. În 2011 a alergat 4800 de kilometri de-a lungul SUA, din California până la New York, performanță finalizată în 75 de zile prin alergarea a 65-78 de kilometri pe zi. ”Alergătorii sunt oameni adevărați. Nu aleargă pentru bani sau faimă, aleargă din pasiune. Mulți au slujbe normale pentru a-și putea plăti facturile, iar alergarea este un efort făcut din dragoste”, spune el.”
Felix Nicolau semneaza pe Agentiadecarte.ro o recenzie a romanului ”Mamica la doua albastrele”, de Doina Rusti: ”Apărut în mod neaşteptat în colecţia de proză Ego de la Polirom, romanul Doinei Ruşti, “Mămica la două albăstrele”, îşi anunţă încă prin copertă intenţia de a filma ridicolul de mare succes. Anume indivizii din media, în special din televiziuni. Coperta cu un operator de film aflat la treabă îl exemplifică pe None, personajul reflector prin care este descrisă lumea de piţipoance şi cocalari. Relaţia copertei cu titlul este mai aluneacoasă, înţelesul la îndemână fiind senzaţionalul lacrimogen, telenovelistic. Toate elementele paratextuale sunt montate în vederea semnalării unui roman de succes.” Despre carte a scris pe Filme-carti.ro, Dan.
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Literatura de azi. Di@loguri pe net”, de Daniel Cristea-Enache
-”Cu Mediterana la poartă. Itinerare de vacanță”, de Viorel Pătrașcu
-”Jacob se hotărăște să iubească”, de Cătălin Dorian Florescu
-”Pulbere de stele”, de Neil Gaiman
-Eveniment: ”Cultura musulmană în literatură și în afara granițelor”
