”Popular: puterea atractivității într-o lume obsedată de statut”, de Mitch Prinstein
Editura Publica, București, 2017
Traducere din engleză de Iulia Bertea
Moto: ”Oamenii atractivi nu sunt doar percepuți ca fiind mai pricepuți în meseria lor, mai mulțumiți, mai fericiți și mai împliniți. Ei chiar sunt așa. motivul este că oamenii atractivi trăiesc într-o lume diferită de cea locuită de semenii lor dezagreabili. Este o lume creată chiar de ei și produce o reacție în lanț de experiențe care le modelează viețile în moduri semnificative. Este o lume care merită înțeleasă, deoarece, dacă urmăm exemplul oamenilor atractivi, aceasta s-ar putea să ne schimbe viața.” (pag. 133)
Mitch Prinstein este certificat în psihologia clinică a adolescentului, este profesor de psihologie și neuroștiințe și director al catedrei de Psihologie Clinică a Universității Carolina de Nord. Cu alte cuvinte, știe despre ce vorbește, mai ales în această carte, apărută la Editura Publica, în care explică puterea, dar și evoluția atractivității, din copilărie, prin adolescență, spre maturitate, și felul în care aceasta influențează întreaga viață. Întregul material din acest volum se concentrează pe felul în care popularitatea prezice viitorul mers al vieții, viitoarea fericire a fiecărui individ, mai mult decât deșteptăciunea, mediul familial, relațiile materne sau personalitatea fiecăruia:
”Daniel consideră, de asemenea, că popularitatea are o foarte mare legătură cu fericirea noastră. ”La Google am făcut o cercetare”, și-a amintit el. Rezultatele se puteau rezuma sub forma a două concluzii. Dincolo de măririle de salariu, de promovări sau alte beneficii, două lucruri preziceau cine era fericit și cine nu. Unul avea de a face cu frecvența feedbackului constructiv pe care îl primeau angajații de la managerii lor. Însă al doilea consta, pur și simplu, în cât de fermă e convingerea oamenilor că există cineva – oricine – care îi simpatizează. ”Lucrurile mărunte, detaliile umane sunt cele care fac organizațiile să înflorească și pe oameni să fie fericiți”, spune Daniel.” (pag. 35)
Ceea ce este interesant, dincolo de aspectele teoretice, este aplecarea autorului spre exemplificări, care provin fie din experiențele personale, fie din studiile pe care le-a condus. De altfel, fiecare capitol este completat de numeroasele studii de caz, studii sau experimente psihologice, care probează, dovedesc și explică mai bine teoriile pe care le enunță Mitch Prinstein.
Autorul discută despre popularitate pe două paliere diferite, pe care le recunoaștem și noi în viața de zi cu zi, dar care aveau mult mai multă relevanță în adolescență. În primul rând, popularitatea definită ca statut, care semnifică mai degrabă nivelul de dominație, vizibilitate și influență. În al doilea rând, al doilea tip de popularitate este atractivitatea, care este și cel mai important tip, pentru că apare din copilărie și nu mai dispare niciodată:
”Cercetările arată că, la vârsta de patru ani, copiii sunt deja capabili să indice care sunt semenii lor cei mai populari, cu o exactitate garantată. Dar acești copilași populari nu sunt neapărat puternici, dominanți sau foarte vizibili. Mai degrabă, sunt copiii pe care îi place toată lumea. Atractivitatea rămâne relevantă pentru noi pe tot parcursul vieții și s-a demonstrat că reprezintă cea mai puternică formă existentă de popularitate.” (pag. 43)
Aceste două forme, împreună cu formele de respingere a unor oameni, determină felul în care suntem priviți, acceptați sau dimpotrivă antipatizați, pentru tot restul vieții, aproape indiferent de parcursul personal, profesional, de schimbările de domiciliu sau chiar de țară. Desigur, sunt statistici și studii generale, pentru că există și suficiente excepții, mai ales ale unor persoane care nu erau deloc populare și ”atractive” în copilărie și adolescență și care au devenit oameni puternici, populari, la maturitate. Dar rămâne regula: oamenii atractivi continuă să se bucure de avantaje ca oameni maturi, iar cei ”dezagreabili” suferă aproape întotdeauna.
Cum se măsoară atractivitatea în zilele noastre? Rețelele sociale s-au răspândit foarte mult în rândul tinerilor, ba chiar au devenit mai importante decât relațiile face-to-face sau telefonice chiar și pentru unii adulți: într-un studiu din 2015, s-a raportat că, în Statele Unite, 76% dintre adolescenți și 65% dintre adulți folosesc social media, majoritatea declarând că sunt online nu doar o dată pe zi, ci de mai multe ori; 71% dintre adolescenți au cont de Facebook, 52% de Instagram, 41% pe Snapchat, 33% pe Twitter, 33% pe Google+ și 14% pe Tumblr (probabil acum, după patru ani, procentele au crescut). Mitch Prinstein discută și despre atractivitatea de pe aceste rețele, concluzionând, pe drept temei, că mulți dintre cei care sunt pe rețelele de socializare au început să-și trăiască experiențele și chiar viața în funcție de like-uri, devenind dependenți de acestea.
O mulțime de alte subiecte au legătură cu atractivitatea, statutul și popularitatea: autorul acestui volum trece prin multe dintre acestea, cum ar fi statutul celebrităților (care este sufocant, încât până și acestea vor să aibă în jurul lor persoane sincere, pentru care să fie atractive cu adevărat, ca oameni și nu ca vedete), influența zâmbetului părinților și mai ales al mamei pentru devenirea ca persoană a unui bebeluș care îl zărește zilnic, temerea multor persoane pentru apariția sentimentului de singurătate (care detemină o exacerbare a dorinței de atractivitate) etc. Așadar, o carte cu multiple aspecte, interesantă, mai ales pentru specialiști.
