”Poate ar fi bine să discuți cu cineva”, de Lori Gottlieb
Editura Litera, Colecția Introspectiv, București, 2019
Traducători: Irina Brates si Cora Radulian
În cursul pregătirii mele, un coordonator mi-a spus la un moment dat: „Fiecare are ceva pentru care să-l placi”, și, spre marea mea surpriză, am constatat că avea dreptate. Este imposibil să ajungi să cunoști pe cineva îndeaproape și să nu îl placi în cele din urmă. Ar trebui să-i luăm pe toți inamicii din lume, să-i punem într-o încăpere ca să-și împărtășească poveștile și experiențele care i-au format, temerile și luptele, și adversarii la nivel global vor ajunge dintr-odată să se înțeleagă. Ca psiholog, am găsit ceva plăcut la fiecare persoană pe care am consiliat-o, inclusiv la tipul cu tentativa de omor. (Dincolo de furia lui, s-a dovedit a fi o persoană drăguță).
Undeva, în îndepărtatul meu trecut de cititor activ, când încă nu existau portaluri pe care să scriu cronici de carte și în care savuram lecturile ascunsă de ochii curioșilor, cu o ceașcă mare de ceai din mentă, țin minte că am lecturat o carte cu un titlu foarte sugestiv: „Bărbații de pe canapeaua mea” a lui Brandy Engler și David Rensin. Înghițeam acele lecturi aproape tabu, pentru vârsta mea, și mă gândeam că oamenii sunt, prin definiție, egoiști și egocentrici. Să fi fost doar o impresie superficială sau poate un adevăr la care trebuia să ajung în timp?
Să zicem că acea întrebare rămâne cu răspuns deschis, dar iată că, peste o perioadă destul de îndelungată de timp, mă ciocnesc de un titlu similar, apărut, la fel, la editura Litera, doar că în 2019, cu titlul „Poate ar fi bine să discuți cu cineva”, semnată de autoarea Lori Gottlieb, tradusă în colecția „Introspectiv”.
Pentru început, țin să menționez câteva aspecte cu privire la titlul cărții, care denotă natura subiectului, afișând relevanța vitală a comunicării pentru soluționarea dificultăților de ordin psihologic, or terapia anume asta și presupune: identificarea divergențelor prin dialog. Accentul pe acest subiect vine într-o lumină extrem de potrivită, descoperind necesitatea de a comunica, atât de importantă și oportună pentru fiecare om în parte.
În completarea unui titlu mai mult decât potrivit, avem de a face cu o carte autobiografică, mă încumet să afirm asta chiar dacă nicăieri nu a fost catalogată astfel, un volum în care Lori Gottlieb, psihoterapeută, mamă solitară și scriitor de cărți, își dezvăluie trăirile diurne în calitate de confident al pacienților săi, dar și de femeie, care se ciocnește de anxietăți și frici comune.
Bun, dacă n-ați auzit până acum de Lori Gottlieb, nu e o problemă, deoarece mai aveți timp de recuperat, iar din ceea ce spune despre sine, avem în față o profesionistă extrem de atentă la detalii, gata de implicare și studioasă, deoarece la aproape 30 de ani renunță la o carieră în jurnalism și se aventurează pe un tărâm aproape minat, cel al psihoterapiei. Istoriile sale sunt amuzante, sarcastice, triste și pline de emoții diametral opuse.
Ce mi-a plăcut în mod special la acest volum fără mari pretenții literare? Sinceritatea debordantă a autoarei, care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, nu îi e frică să-și afișeze propria vulnerabilitate (un iubit care o părăsește pentru că are un copil sau faptul că a conceput acest bebeluș printr-un donator de spermă).
Ce ați putea învăța din acest volum? Că absolut nimic nu este ireversibil, cu excepția timpului și a percepției noastre asupra lucrurilor. Și că nu trebuie să existe o frică anume, pe care să nu o puteți exploata alături de specialiști în domeniu. Cu siguranță, exemplul dat de Lori Gottlieb este unul pertinent, mai ales acum, când mintea și echilibrul nostru emoțional sunt puse la mare încercare. Poate ar fi bine să discutăm cu cineva?
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: ew.com, https://socialworkpodcast.blogspot.com/, litera.ro )
