”Platforma”, de Michel Houellebecq
Editions Flammarion, Paris, 2001
Michel Houellebecq [1] este unul dintre cei mai importanţi prozatori francezi ai timpului şi, probabil, unul care în mod sigur nu va lua niciodată Premiul Nobel pentru Literatură, pentru că scrierile lui se transformă într-o critică necruţătoare a timpului în care trăim. O critică a Franţei, o critică a imigraţilor maghrebieni din rândurile cărora se recrutează mii de terorosti sau aşa-zis voluntari ISIS, adevărate bombe umane, o critică şi a capitalismului liberal, o critică a consumismului şi, în acelaşi timp a Europei care s-ar află pe o pantă decadentă ireversibilă. Volumul „Plateforme”[2] apărut în anul 2001 (tradus în limba română la Editura Polirom cu titlul Platforma – 2015, însă noi ne vom referi la versiunea originală a cărţii) reprezintă un roman de la începutul carierei sale de scriitor şi a fondării reputaţiei sale intrenationale, însă in care se regăsesc temele majore care vor reveni şi în scrierile sale ulterioare.
Personajul principal este un funcţionar al Ministerului Culturii din Franţa al cărui tată fusese ucis de fratele tinerei maghrebiene care îi asigura menajul şi cu care se culca. Şi aici revine discursul lui islamofob plin de realism, de altfel, prin care s-a remarcat nu doar într-o singură carte. Plecând într-o excursie în Thailanda, un excelent motiv pentru a demola industria turismului internaţional, faţă de care are aproape numai remarci negative de-a lungul întregii materii, o întâlneşte pe Valerie, o tânăra implicată într-o multinaţională din domeniul turismului de care de îndrăgosteşte şi cu care traieste cele mai frumoase clipe ale existenţei sale. Dar nu pentru mult timp, pentru că ceea ce este remarcabil la proza lui Houellebecq este refuzul constant al autorului de a permite fericirea finală personajelor sale principale care e drept, pot avea momente, mai degrabă scurte, de fericire, dar în nici un caz una pe termen lung.
Personajul principal, chiar dacă doar funcţionar public, are o gândire revoluţionară pe care o oferă atât prietenei sale, cât şi şefului ei: în fapt, turistul occidental pleacă peste mari şi ţări doar pentru a se descătuşa sexual, pentru a avea alte experienţe. Europeanul este din ce în ce mai nefericit acasă la el, un rol însemnat în răspândirea acestei nefericiri fiind şi celebra emancipare/ eliberare a femeii care a perturbat grav echilibrul familial. Şi aici critica lui Houellebecq este îndreptăţită: totul a devenit facil şi posibil (cel puţin în Vest), pentru că nimeni nu mai crede în altceva decât în conceputul forte de Plăcere narcisistica. Se poate divorţa rapid, se pot schimba partenerii sexuali rapid, se poate schimbă chiar şi sexul. Dacă totul se rezumă la acum, occidentalul este obligat să le încerce pe toate. „Am creat un sistem în care a devenit realmente imposibil de trăit; în plus, continuăm să-l mai şi exportăm (…) Viaţa este scumpă în Occident unde este frig; prostituţia e de o calitate slabă. E dificil să fumezi în locurile publice, aproape imposibil să cumperi medicamente sau droguri; se munceşte prea mult, sunt masini şi zgomot, siguranţa locurilor publice este prost asigurată.”[3]
Cartea, după cum spuneam, este o amplă critică a societăţii contemporane, totuşi, atât de liberală şi prosperă cum nu a mai fost niciodată. Sediul tur-operatorului turistic este plasat strategic de autor în Every, Essonne, un loc care pe vremuri era liniştit, mărginaş, în relativa apropiere a Parisului, dar care devenise în ficţiunea lui un oraş a violenţei, un adevărat banlieu scăpat de sub autoritatea metropolitană, unde incidentele armate, violurile erau la ordinea zilei. „Totul se scaldă într-o ambianţa perfectă americană, mai bine spus californiană, bazată pe healthy life şi activităţi meditative.” Scriitorul francez foloseşte profesia personajului principal şi pentru a arunca în derizoriu complet artă modernă şi tendinţele ei postmoderne. În calitatea lui de funcţionar care organiza şi aprobă expoziţii de artă contemporană intră în contact cu această formă de nouă artă care pentru cei mai conservatori poate părea doar o imensă expunere a imbecilităţii umane (o tânăra „artista” care vine la birou pentru a-i propune o expozitie lucra doar pe şi cu corpul sau, mai bine zis îşi mozolea cu acuarele părţile intime pe care le lipea pe cărţi poştale!)
Nici Europa nu scapă mai bine faţă de Franţa: „Strămoşii mei europeni au muncit din greu, timp de multe secole; au dorit să domine şi apoi să transforme lumea, şi, într-o anumită masura chiar au reuşit. Au făcut-o din interese economice, pentru că iubeau sa munceasca dar şi pentru că credeau în superioritatea civilizaţiei lor: au inventat visul, progresul, utopie, viitorul. Această conştiinţa a misiunii civilizatorii s-a evaporat de-a lungul secolului XX. Europenii, sau cel puţin unii dintre ei continuă să muncească din greu dar nu o fac decât din interes sau datoriat încăpăţânării lor nevrotice ataşată sarcinii; conştiinţa inocenţa a dreptului lor natural de a domină lumea şi a da o direcţie istorie, au dispărut. Că o consecintaa efortuilor acumuate, Europa rămâne un continent bogat: acele calităţi precum inteligenţă şi încăpăţânarea pe care le aveau strămoşii mei, este evident că eu le-am pierdut. European bogat, puteam să obţin plătind un preţ mediu, în alte ţări mâncare, servicii şi femei; european decadent, conştient de moartea mea apropiată şi atingând stadiul egoismului suprem, nu vedeam nici nu motiv pentru care nu aş fi profitat. Eram totuşi conştient că o astfel de situaţie nu va dura multă timp şi că oameni că mine sunt incapabili de a asigura supravieţuirea unei societăţi.” Rolul copilului este ridiculizat, având în vedere că el presupune aruncarea unor antene către viitor, un optimism, o dorinţa a părinţilor de a perdura şi de a oferi nişte repere şi valori copilului. Nimic din toate acestea la Houellebecq.
Ceea ce i se poate reproşa lui Houellebecq este un adevărat torent sexual. Frenezia sexuală este folosită de autor şi în alte scopuri decât cele pur literar-stilistice, eventual de marketing: el vrea să explice decadenta occidentala şi de ce vesticii nu mai au chef unii de alţii, preferând, bărbaţii- thailandeze mignone, iar femeile- africani bine dotaţi şi lipsiţi de inhibiţii. Acesta tematică se inserează perfect în explicaţiile lui privind turismul sexual care este bine dezvoltat în Occident. Până la urmă, Houellebecq propune în „Platforma” şi înlocuirea credinţei, a oricărei forme de credinţă cu sexualitatea faţă de care se exprimă o devoţiune exagerată, cu accente mistice. Practic citind volumul ai în faţă şi un adevărat film pentru adulţi în care autorul oferă divesre scene sexuale (ea şi el/ ea şi ea/el, ea şi ea, el/ea versus el/ea practic cam toate variantele din această industrie porno modernă). Era inevitabil că acţiunea romanului să vireze către abisurile morţii. În vacanţa de iarnă petrecută după un an, viaţa cuplului, decis să se stabilească pentru tottdeauna în Thailanda, un tărâm de vis, cu viaţă ieftină, climă blanda, se schimbă complet: un comando islamist atacă complexul turistic unde era implementat turismul farmecelor şi al sexului ucigând peste 130 de oameni, inclusiv pe Valerie. Moartea lui Valerie este şi moartea personajului principal căruia fiindu-i refuzată dragostea şi sexualitatea împlinită preferă să abandoneze lupta: „Atunci când viaţă amoroasă se sfârşeşte, viaţă în ansamblu sau capătă un fel de aspect convenţional şi forţat. Se menţine o formă umană a compartamentelor obişnuite, un tip de structura, dar inimia nu mai este”.
Dupa ce a trait mai multi ani pe coasta sud-vestica a Republicii Irlanda, in zona Shannon, [4]se pare ca scriitorul a revenit in 2012 in Franta unde si-a cumparat un apartament in Paris. Exilul sau irlandez ar fi fost motivat de cauza financiare cat se poate de banale: nivelul de impozitare in Irlanda este mult mai mic decat cel din Franta socialist-etatista. Iar succesul ultimului sau roman Soumission, aparut la scurt timp dupa atentatele islamice de la redactia lui Charlie Habdo, dovedeste in plus ca proza lui Houellebecq raspunde unui fond angoasant al societatii occidentale, parca dezarmata in fata unui dusman nevazut.
Puteți cumpăra cartea: Books-Express.ro.
[1] Numele lui adevarat este Michel Thomas, nascut in insulele Reunion in 1956.
[2] Editions Flammarion, 2001.
[3] Traducerile din versiunea originala din limba franceza ne apartin.
[4] Vezi un articol din 2010 despre exilul marelui scriitor francez in Irlanda rurala : http://www.leparisien.fr/loisirs-et-spectacles/sur-les-terres-irlandaises-de-michel-houellebecq-28-11-2010-1163309.php#xtref=https%3A%2F%2Fwww.google.ro
