”Viața secretă a cadavrelor” (The Curious Life of Human Cadavers), de Mary Roach
Editura Art, Cărțile Sapiens, București, 2018
Traducere din engleza si note de Gabriel Tudor
“Dupa cum vade eu lucrurile, sa fii mort nu e cu mult mai diferit de a te afla pe o nava de croaziera.”
“Aceasta este o carte despre realizarile notabile ale unor oameni morti, ale caror contributii din timpul vietii au fost de mult uitate; despre ei se vorbeste totusi in carti si reviste.(…) Aceasta este o carte despre lucrurile unoeri bizare, adesea socante si intotdeauna captivante pe care le-au facut cadavrele (…) Aceasta carte nu abordeaza moartea ca eveniment”.
Aceasta carte ne vorbeste despre “practicarea chirurgiei pe cadavre” , practica care cere “din partea practicantilor suspendarea sau suprimarea multor reactii fizice si emotionale normale fata de mutilarea voluntara a corpului unei alte fiinte umane”. Dar mai mult decat orice, ne vorbeste despre trei categorii de oameni: primii – aceia care si-au exprimat vointa inca in viata fiind, ca dupa moarte corpul lor sa apartina cercetarilor stiintifice, apoi – apartinatorii decedatilor de a face acelasi gest – de a dona trupul rudelor, in slujba stiintei (problema “formularelor de consimtamant” in ambele cazuri) si nu in ultimul rand, acei profesionisti care prin munca lor complexa, atat ca inving tainele mortii si contribuie la deslusirea proceselor vietii si mentinerii acesteia in conditii cat mai bune, cat si acea ca aduc lumina si adevar in cazul cercetarilor criminalistice intru dovedirea conditiilor in care victimele si-au gasit sfarsitul, aratand cu degetul – indubital – catre ucigasi. Cine nu ar vrea sa afle conjunctura, modalitatea si vinovatii disparitiei rudelor, apropiatilor sau cunostintelor lor, spre pedepsirea acestora de catre societate si legile lumii in care traim.
Mary Roach isi structureaza cartea in capitole extrem de ofertante ca titlu si continut si va voi enumera titlurile acestora: “Sa nu irosim capetele / Crime in numele anatomiei / Viata dupa moarte / Mortul la volan / Dincolo de cutia neagra / Cadavrul care s-a inrolat in armata / Cadavrul sfant / Cum stii sigur ca esti mort / Doar un cap / Mananca-ma / Din foc, in containerul pentru compost / Ramasitele autoarei 🙂 ”
Am pus si eu “smile” dupa aceasta enumerare, pentru ca astfel procedeaza si autoarea: la incheierea fiecarui capitol scrie cateva cuvinte pline de umor, “negru” bineinteles, insa care o descarca si pe ea si pe cititor, de aspectele uneori horror ale cercetarilor stiintifice in sine, sau ale mintilor bolnave care au colcait si colcaie in domeniu. In capitolul dedicat accidentelor aviatice, autoarea isi incheie demersul cu urmatorul dialog: “_unde ai sanse mai mari de supravietuire in cazul unui accident aviatic? In partea din fata sau in cea din spate a avionului? – Depinde de genul accidentului! Reformulez intrebarea. Daca si-ar alege un loc intr-un avion, unde ar prefera sa stea? Imi raspunde cu nonsalanta: – La clasa intai.” 🙂
Documentandu-se la superlativ pentru fiecare dintre capitolele pe care le scrie, Mary Roach ne transmite o multitudine de informatii de interes specific, dovedite in timp a fi corecte sau traznite de-a dreptul, provenind din practicarea medicinei din antichitate si pana in prezent. De exemplu, “babilonienii au fost primii care au privilegiat ficatul, considerand ca in acest organ salasuiesc sentimentele si spiritul. Mesopotamienii au cautat solutia de mijloc, sugerand ca sentimentele se gasesc in ficat, iar intelectul in inima. Cred ca erau si un pic liber-cugetatori, de vreme ce spuneau ca in stomac exista o mica portiune a sufletului: viclenia. De-a lungul istoriei, alti liber-cugetatori au facut alegeri diferite privitoare la sediul sufletului: Descartes a scris ca sufletul ar locui in glanda pineala, in vreme ce Straton din Alexandria a ales locul din <spatele sprancenelor>.” Si alt exemplu ” Elixirul de mumie”, folosit ca leac – “de fapt mai rau decat boala pentru care e administrat”.
Alte dezbateri referitoare la inima in tandem cu creierul au dus la o concluzie importanta “-Nu exista indoiala ca inima fara creier nu are nicio valoare, dar viata si moartea nu compun un sistem binar. Ci un continuum. Exista multe motive logice pentru a le delimita la nivelul mortii cerebrale. Dar aceasta delimitare nu e precisa ca o linie.” Cutremurator, nu-I asa?
Dupa cum am mai afirmat, interesul meu este constant pentru thrillere si pentru carti si filme care prezinta si dezbat probleme criminalistice si ale medicinii legale. Dar habar nu am avut de multe dintre informatiile oferite de autoare si exemplific din capitolul “Mortul la volan”: “Porcii erau subiectii uzuali datorita asemanarii lor cu oamenii <in privinta dispunerii organelor interne>, asa cum spunea un specialist din industria auto si pentru ca puteau adopta o pozitie destul de asemanatoare cu cea a unui corp uman in masina. Dupa parerea mea, adesea porcii le seamana conducatorilor auto si in privinta inteligentei, a manierelor si nu numai, excluzand poate, capacitatea de a folosi suportul pentru cafea si de a umbla la butoanele radioului” 🙂
Autoarea abordeaza si probleme care au preocupat constant omenirea de-a lungul timpurilor… “momentul in care sufletul paraseste corpul”, “frica pacientilor de a fi ingropati de vii”… “sufletul poate fi cantarit?” (parerea ca ar atarna pret de 21 de grame pe cantar), “reincarnarea”. Iar alaturi de ea, drept consultanti si indrumatori sunt personalitati recunoscue din lumea medicala sau din domenii in care cercetarea de gen aduce lumina, innoiri, descoperiri in slujba umanitatii.
Si ultimul capitol “Ramasitele autoarei” – cu subtitlul “Le va dona sau nu stiintei” se incheie in acea nota plina de umor, care strabate ca un fir rosu intreaga aceasta carte, pe care cititorul trebuie sa o citeasca cu multa seriozitate.
“-Hei, ia uitati-va! Am primit pentru disectie corpul unei tipe care a scris o carte despre cadavre! Iar atunci, daca aş avea cum sa pun la cale aşa o şotie, le-aş face cu ochiul.”
Un Bestseller The New York Times! “Nu poti doar sa rasfoiesti aceasta carte; fiecare amanunt este fascinant” (Chicago Sun-Times)
O bibliografie bogata (etalata in incheierea lucrarii), o seriozitate a abordarii subiectelor tratate, un umor fin dar copios, din partea lui Mary Roach, “licentiata in psihologie a Universitatii Wesleyan, Connecticut. La inceputul carierei a lucrat ca redactor si delegat pentru relatiile cu publicul la Gradina Zoologica din San Francisco. In acea perioada a inceput sa scrie pentru suplimentul unui ziar local. Apoi a publicat articole in National Geographic, Wired, New Scientist, Reader’s Digest, The New York Times Magazine si in multe alte periodice de prestigiu. Rubrica ei de pe Salon.com a inspirat-o sa scrie Viata secreta a cadavrelor. Dupa succesul acestei carti, a mai publicat si altele, toate devenind bestselleruri.”
Printre care:
- 2005 – Spook: Science Tackles the Afterlife
- 2008 – Bonk: The Curious Coupling of Science and Sex
- …
- 2013 – My Planet: Finding Humor in the Oddest Places
- 2016 – Grunt: The Curious Science of Humans at War
Puteți cumpăra cartea: Editura Art/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Editura-art.ro, Wired.com, Amazon.com)
