”Orfani în Brooklyn”, de Jonatham Lethem
Editura Corint, Colecția Corint Fiction, București, 2019
Traducerea de Nicolae Constantinescu
”Sindromul Tourette este o tulburare ereditară neuropsihiatrică, ce apare în copilărie. Cercetătorii susțin că au identificat câteva gene care cauzează sindromul Tourette, dar că pot exista și altele implicate în procesul de apariție a bolii. Tourette afectează o persoană din 100 și se caracterizează prin ticuri vocale și musculare, inclusiv repetarea neașteptată a unor mișcări sau sunete. Copiii cu Tourette adesea suferă și de sindromul atenției deficitare, boli obsesiv-compulsive și depresie.” (Sursă: Wikipedia.ro)
Lionel Essrog este un reprezentant tipic al acestui sindrom, viața lui fiind construită în jurul ticurilor, izbucnirilor, al vorbelor și mișcărilor involuntare. Inteligent, foarte atent la tot ceea ce se petrece în jur, identificând mereu lucrurile atipice, el este mai mereu considerat ”nebun”, handicapat sau pur și simplu idiot de oamenii pe care îi întâlnește. Numai că este doar o aparență, involuntară desigur, pentru că Lionel este cel care va descoperi adevărul și își va reconstitui și își va reordona viața, după niște momente dure pentru oricine.
Romanul lui Jonathan Lethem începe cu o crimă neobișnuită, asupra lui Frank Minna, cel care îi ”adoptase” pe cei patru orfani din Brooklyn, pentru a construi, împreună cu ei, o carieră aflată pe o graniță destul de subțire dintre legalitate și fărădelege, dintre o firmă de închirieri de limuzine (și aceasta ascunzând în spate o agenție de detectivi) și mici afaceri ilegale între interlopii New York-ului. Aparent, Frank Minna nu avea nici dușmani, nu existau nici motive pentru a fi vânat, dar este doar o impresie, pentru că, imediat, vom imersa în trecut pentru a descoperi evoluția personajelor, micile conflicte personale, felul în care cei patru ”orfani” au trecut de sub supravegherea statului în subordinea lui Frank, un om închis în sine, care nu dezvăluia nimic, în timp ce-i plătea cu 20 de dolari, câteva sandvișuri și beri pentru orice serviciu minor.
Cei patru erau complet diferiți, îi descoperim treptat, dar numai unul este personajul central al romanului, Lionel Essrog. Cum spuneam, el este considerat ”idiotul” grupului de detectivi (și mafioți) ai lui Frank Minna, numai că acesta a văzut în el calități care îl pot transforma în ”mintea limpede”, în spionul grupului, cel care este atent la toate detaliile unei acțiuni, inclusiv la cea în care Frank este ucis. Desigur, el este privit sub forma unei persoane cu handicap sau a unui adult cu minte de copil, dar este isteț și știe toate aceste lucruri, iar faptul că lumea nu îl ia în serios, devine o calitate sub care se ascunde.
”Gloata identificase în mine un fel de pacient: un ins posedat de vreun spirit sau animal, de o criză epileptică verbală, ceva în genul ăsta. Urma, probabil, să mi se dea niște doctorii și să fiu trimis acasă. Nu eram suficient de defect sau bolnav, încât să prezint vreun interes aici, ci doar distrăgeam atenția și, cumva, păream condamnabil, ceea ce îi făcea să se simtă mai bine în privința propriilor maladii, astfel încât ciudățenia mea a fost rapid și voios încorporată în atmosfera de spital.” (pag. 49-50)
”Marea-Obrăznicătură” – cum îl numea patronul său – devine un investigator serios al morții acestuia. Se ascunde mereu în spatele sindromului, conștient sau involuntar, mai ales că într-o adevărată investigație polițistă, nu poți evita sistemul complex de interacțiuni umane. Cum se manifestă Tourette în cazul său? În primul rând, numeroase ticuri fizice – de la scuturat din cap la întoarcerea acestuia mereu în spate, de la dorința de atingere a celorlalți pe umăr până la repetarea anumitor gesturi de cinci sau șase ori. Apoi, sunt ticuri verbale, iar Lionel excelează la acestea în toate conversațiile avute. Nu se poate abține să nu repete anumite cuvinte, formând în același timp rime și fraze complexe, dar neinteligile, pe care le urlă sau, când are noroc, le camuflează sub forma unui strănut sau tușit. În sfârșit, e vorba de formarea unor obișnuințe – stingerea compulsivă a becurilor de mai multe ori, mâncatul la aceleași restaurante și a acelorași feluri și meniuri, ritualuri de somn etc. Dincolo de acestea însă, de această ”țicneală”, el este și investigatorul care reușește să dea de capăt complexității relațiilor ilegale dintr-un New York destul de întunecat și întortocheat, dar, în același timp, și omul care, prin credulitatea sa, ține cel mai mult la simțămintele de bunătate și moralitate, păstrându-le pe tot parcursul cărții ca un principiu de normalitate.
După ce am citit acest volum, am dat o șansă și filmului ”Motherless Brooklyn”, apărut în 2019. Asumându-și și rolul de regizor, Edward Norton face un rol remarcabil interpretându-l pe Lionel Essrog. Însă scenariul a suferit o modificare substanțială, intriga fiind mai puțin polițistă, punându-se mai mult accentul pe politic și pe problemele rasiale tipice Americii de după cel de-al doilea război mondial. Dacă ar trebui să discut despre celebra paralelă ”cartea vs. film”, aș spune că, și în acest caz, cartea este cea care imprimă valoarea. ”Orfani în Brooklyn”, volumul lui Jonathan Lethem din 1999, este un policier atipic, care își păstrează pe tot parcursul alura de imprevizibilitate și inteligență, cu un personaj complex și inedit nu numai prin sindromul de care suferă, ci și prin construcția sa ca personaj cu moralitate și bun simț, calități care se văd atât de rar în literatură, dar și în viața reală.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Brownstoner.com)
