„Ultima librărie din Londra”, de Madeline Martin
Editura Litera, București, 2021
Traducere din limba engleză și note de Dana Dorobanțu
O cronică plină de sinceritate, de simțire și de empatie despre Londra în vreme de război, despre Londra și oamenii ei cei de toate zilele, despre rolul femeilor în mijlocul iadului declanșat de război, despre comunitate în vremuri de restriște și mai presus de orice, despre rolul și importanța cărților în viața oamenilor, atât în vreme de pace, cât și în vreme de război.
Toate acestea, din perspectiva tinereții personajului principal, Grace Bennett, ajunsă din provincialul și plictisitorul Dayton-Norfolk, într-o Londră în prag de război – anul 1939. După pierderea mamei sale, cu abnegație îngrijită și alungată apoi din casă de rude lacome, Grace împreună cu prietena sa Viv, este primită în chirie în căminul londonez al doamnei Weatherford, veche amică de familie. O casă primitoare, doamna Weatherford, fiul ei Colin și motanul Tabby. Ambele tinere în căutarea unui loc de muncă mult visat. Însă, dacă Viv are o scrisoare de recomandare, care o ajută să se angajeze la marele magazin Harrods, Grace primește aranjamentul de a lucra în librăria Primrose Hill, a domnului Evans. Urmând ca după scurgere a șase luni, să beneficieze de o scrisoare de recomandare, un pas necesar pentru a accede și ea – eventual – la intrarea în marea familie Harrods.
”Librăria Primerose Hill – unde cititorii își găsesc dragostea”.
Pentru că, află Grace,”Domnul Evans și soția lui s-au întâlnit pe Primrose Hill. Se sprijineau cu spatele de același copac și au descoperit că citeau aceeași carte (…) Când au deschis magazinul, au spus că era numele perfect pentru librăria pe care aveau să o gestioneze împreună” Romantic! Însă librăria nu se prezenta tocmai bine, cărțile zăceau pe rafturi sau în grămezi pe podea, pline de praf, fără o ordine anumită și fără a atrage eventualii clienți care treceau pragul librăriei. Iar domnul Evans părea cu totul dezinteresat, abătut și retras în lecturile sale preferate. Și tocmai în acea primă zi descurajantă de lucru, Grace îl cunoaște pe tânărul George Anderson, cel care îi va îndruma primii pași către dragostea pentru carte și lectură și care, de altfel, va deveni și acela care va aprinde în sufletul fetei prima flacără a sentimentelor de iubire.
”Ce vă place cel mai mult la citit?”, îl întreabă Grace!
Iar răspunsul lui George este: ”Cititul este (…) este ca și când ai mers undeva fără a lua vreodată un tren sau o navă, să descoperi lumi noi, incredibile. Să trăiești o viață în care nu te-ai născut și să ai șansa de a vedea ceva prezentat din perspectiva altuia. Să înveți fără a fi nevoie să faci față consecințelor eșecurilor și care este cea mai bună cale de a reuși (…) Cred că în noi toți există un vid, un gol care așteaptă să fie umplut de ceva. Pentru mine, acel ceva sunt cărțile și toate experiențele pe care mi le oferă”.
În drumurile zilnice către librărie sau în plimbările sale, Grace descoperă Londra. ”dar Londra nu era minunăția la care se aștepta. Strălucirea ei fusese știrbită de efectele unui război care se apropia, era acoperită de bandă adezivă și de spaimă. Strălucirea ei era mascată de zidurile făcute din saci de nisip, iar sufletul ei fusese dezgropat pentru a face loc adăposturilor și tranșeelor”. Insă, ”În mijlocul iadului, încă predomina binele”. Adăposturi publice pentru ca oamenii să se adăpostească în timpul atacurilor aeriene. Măști de gaze – ”aceste obiecte îngrozitoare trebuiau purtate peste tot”, protecție în cazul unor atacuri cu gaze.
Radioul aduce zilnic știri rele, Germania invadează Polonia, bombardează orașe, mor civili. Acțiunea evacuării copiilor din Londra, pentru a-i pune la adăpost de viitoare atacuri, pentru a-i pune la adăpost de amenințarea bombelor, este descrisă de către Madeline Martin cu multă emoție pentru cititor și de altfel, Grace este și ea profund emoționată, observând că ”mamele lor fuseseră atât de puternice să facă ceea ce trebuia pentru a-și proteja copiii”.
Urmărind cu atenție viața Londrei, a oamenilor din jurul său, Grace continuă să investească multă muncă și idei novatoare în clasificarea cărților, amenajarea librăriei, și ridicarea ei la un standard atractiv pentru clienți: croiește și montează draperii (și cu rol decorativ, dar mai ales și cu rol important în acțiunile de protecție civilă pe timp de seară și de noapte), vizitează cartierul librăriilor – Paternoster Row, cu Librăria Nesbitt’s Fine Reads și Librăria Pritchard & Potts (Mr. Pritchard fiind tușat de amenajările puse la cale de Grace și de creșterea interesului clienților pentru librăria domnului Evans).
Si din nou știri negre: ”Marea Britanie declarase oficial război (…) în consecință, țara este în război cu Germania”. Orice mamă, soție sau soră aștepta cu nerăbdare vești despre persoana iubită… înrolările erau o acțiune de conștiință.
”Grace își amintea poveștile mamei ei despre Marele Război și despre cât de greu fusese. Dar acelea fuseseră pur și simplu povești pentru Grace, unele fără context, pentru o viață pe care nu și-o putea imagina. Și acum, acea lume de neînțeles era pe cale să devină noua lor realitate.” Bărbați care nu s-au mai întors… frică, lacrimi…
Bărbații Marii Britanii sunt mândri să ia arma în mână și să lupte împotriva dușmanului întru apărarea țării lor și a valorilor în care cred. Să cunoști și să lupți ”este cel mai bun mod de a combate frica”. Colin, fiul doamnei Weatherford, dar și George Anderson… ca și mulți alți tineri, se înrolează, fiecare acolo unde este pregătit cât mai bine să lupte pentru țara lor. Pentru viață și normalitate. Darul inginerului George Anderson pentru Grace este ”Contele de Monte Cristo”, de Alexandre Dumas, ”Un clasic. Dar și o poveste de dragoste”!
Si femeile sunt gata să participe la efortul țării în fața dușmanului. Viv se alătură ATS – Serviciul Teritorial Auxiliar – ”o filială a femeilor din Armata Britanică”, pentru că că e gata ”să facă orice ca să se termine războiul” și spune ”vreau să nu mă mai îngrijorez la ideea că am putea fi bombardați sau că se va raționaliza hrana. Vreau ca viața să fie din nou normală”. Doamna Weatherford se alătură WVS – ”Serviciul de Voluntariat pentru Femei – creat în iunie 1938 pentru a pregăti femeile pentru activitatea de apărare civilă”. Bunurile de orice fel încep să fie raționalizate… ”fiecare locuitor al Anglei, inclusive regele și regina, primea un carnețel cu timbre pentru a limita cantitatea de bunuri raționalizate pe care le putea cumpăra”. Iar straturile cu flori din curțile oamenilor se transformă în straturi sădite cu legume… sacrificiul e mare ”și totuși, era doar începutul a mai multor evenimente care urmau să vină”.
Munca în librărie se diversifică și ideile lui Grace sunt din ce în ce mai appreciate de domnul Evans, dar și de populația zonei. Amenajarea unei noi secțiuni de carte pentru copii, prezentarea celei mai noi cărți la modă , ”Ce vrea Hitler?”, volumul lui Hitler ”Mein Kampf” – ”oamenii doreau să afle mai multe”. Grace se atașase de librărie și de munca ei, ”domnul Evans îi spusese de la început să nu se atașeze. Deși nu intenționase să o facă, cumva o făcuse, Și acum nu voia să se termine”, perioada celor șase luni se scursese, însă o altă slujbă nu mai prezenta interes. Mai ales că iată, Grace i-a contact cu drama prin care au trecut multe cărți, salvate de la foc, de la dispariție, cu prețul sângelui acelora care au murit pentru ele. Cărți salvate din foc, cu pete de sânge pe coperțile lor…”Quantentheorie des einatomigen idealen Gases” (Teoria cuantică a gazului ideal monatomic ) de Albert Einstein, ”Almansor” de Heinrich Heine… autori evrei, autori neevrei… Grace află că ”oamenii mureau ca să salveze cărți, să împiedice ca ideile și oamenii să fie reduși la tăcere…”, află despre posibilitatea ca acolo ”unde sunt arse cărțile, în final vor arde și oameni!”
Pentru că ”Sunt multe voci pe care Hitler ar vrea să le reducă la tăcere. Nu special cele ale evreilor (…) Este datoria restului lumii să se asigure că nu vor fi niciodată reduse la tăcere”.
Este uimitoare în simplitatea ei această carte! Pagină cu pagină, mesajele despre viață, despre formare, despre responsabilitate, despre frică și curaj, despre frumusețe, bunătate și iubire prind formă și culoare sub ochii cititorului, umplându-i mintea și sufletul cu bogăția și frumusețea celei mai mari comori dăruite omului. Viața!
Pagină cu pagină, alături de Grace și celelalte personaje străbatem Londra în vreme de război! Participăm la orele de noapte ale Serviciului de Voluntariat care asigură Prevenția în cazul raidurilor aeriene, suntem alături de domnul Stokes și domnișoara Bennett pe străzi, prin adăposturi, printre ruinele fumegânde ale celor ce fuseseră casele cartierului. Naziștii sunt deja în Franța, în Belgia, în Olanda! Războiul escaladează ”iar Primul Lord al Amiralității, Winston Chirchill, își asumase poziția. Sprea marea ușurare a Marii Britanii”. ” iar trupele lui Hitler ajunseseră în Franța și erau pregătite de partea cealaltă a Canalului”.
Citim despre Dunkerque – o baie de sânge. Colin este dispărut. ”În întreaga Mare Britanie, erau aduse la ușă telegrame cu mesaje dureroase despre bărbații care fuseseră uciși sau luați prizonieri (…) Peste trei sute treizeci și cinci de mii de oameni fuseseră salvați din fața germanilor, cu pierderi de aproximativ treizeci de mii, incluzându-i pe pe cei dispăruți, morți sau răniți. O cifră halucinantă pentru orice mamă, soție sau soră care aștepta cu nerăbdare vești despre persoana iubită”.
Aflăm că în toată Marea Britanie, – la fel ca și în cazul doamnei Weatherford – ”alte mii de femei primeau telegrame similare, în care câteva cuvinte bătute la mașina de scris le rupeau inimile, schimbându-le viața pentru totdeauna odată cu pierderile devastatoare”.
Citim despre rolul lui Winston Chirchill ”Da, fusese o mare înfrângere, dar ei vor merge înainte. Spiritul cuvintelor lui încărca Londra de energie ca un fulger, transmițând încredere și forță”
Aflăm că Italia intră în război alături de Germania.
O cronică amănunțită a zilelor prin care trece Marea Britanie… ”Bombardierele germane atacară mai întâi la Cardiff și Plymouth, vizând docurile și declanșând batălii aeriene împotriva RAF”…Apoi Londra – nor tulbure peste East End – ”un giulgiu pentru cei ce își pierduseră viața”.
Însă tocmai aceste zile tragice au ca rezultat ”O comunitate unită, ca urmare a pierderilor”.
O comunitate unită și în jurul librăriei, pagini care subliniază rolul cărților în viața oamenilor greu încercați; oamenii veneau la librărie, ca să citească, ca să afle, și din nou volumul ”Ce vrea Hitler?” (Roman scris în 1939 de jurnalista E.O.Lorimer).
Cartea era și o modalitate de distragere a atenției, ”o modalitate prin care (oamenii) își ocupau mintea pentru a uita durerea din suflet”. Vitrina librăriei anunța: ”Înveseliți-vă adăpostul cu o carte nouă” și ”Luați o carte să vă țină companie în timpul raidurilor aeriene”. Bombele cad asupra Londrei, peste tot ”suflul morții”. ”Naziștii erau abominabili, era un gest de cea mai joasă speță să bombardezi bolnavii și copiii” ( vorbim despre Spitalul St. Thomas, apoi despre o școală) Și cu toate acestea, Catedrala St. Paul ”era un simbol căci în mijlocul iadului, încă predomina binele. Era simbolul spiritului britanic (…) el continua să stea drept”. Daune.. ”peste 600 de avioane germane, cu burțile încărcate de bombe”
”Londra prindea viață noaptea pentru a acorda ajutor (.:.) era însă o imagine tristă să vezi un poștaș stând în fața unei grămezi de moloz cu o scrisoare în mână”.
Madeline Martin elaborează – uimitor cum spuneam, cu multă simplitate și claritate, imagini extrem de plastice, cinematografice, care crează un tablou complet, complex și atât de real clipă de clipă, al orașului și oamenilor săi. Alături de personalul principal, autoarea ne face să trăim momente unice, cum este acesta, despre o carte nouă, necitită încă: ”Grace dădu paginile până la ultimul capitol, sunetul auzindu-se ca o șoaptă în magazinul gol. Hârtia și cerneala aveau un miros special, de nedescris și necunoscut nimănui altcuiva decât unui cititor adevărat, Își aduse cartea aproape de față, închise ochii și inspiră mirosul acela minunat (…) Și era multă plăcere de descoperit citind”.
Grace organizează în librărie ”Sesiuni de lectură în fiecare după-amiază”, librăria devenind un centru social, un cabinet de psihoterapie pentru oamenii atât de încercați. Iar ceilalți librari londonezi îi preiau inițiativa, pentru că oamenii în general, se învață între ei”. Salvarea vieților, salvarea sufletelor, lectura salva speranțele.
Colind de Craciun – Dickens
Crăciun și mirosul familiar al războiului.
Până când cartierul librarilor de pe Paternoster Raw este bombardat – ”iadul pe pământ, librăriile ardeau precum rugurile funerare. Atâtea cărți. Milioane. Distruse. (…) Flăcările erau crude în lăcomia lor și nemiloase în distrugerea lor”.
”Ultima librărie din Londra” – cîștigă al doilea nume, Librăria Evans și Bennett” și renaște din cenușă cu ajutorul celor pe care îi ajută”! O librărie unde o eroină ”în fiecare zi citești mulțimii”.
”Marea Britanie rezistase și devenise o eroină.”
”Ultima librărie din Londra”, unde Grace ”zâmbi printre lacrimi, deschise cartea și începu să citească, ducându-i pe toți împreună într-o lume în care nu existau bombe. Puteau să existe pierderi și uneori frică, dar era și curaj pentru a face față unor astfel de provocări. Deoarece într-o lume ca a lor, cu trup și suflet și cu atâtea povești diferite care inspirau putere și victorie, exista întotdeauna speranță”.
Și să nu uităm și să ne fie învățătură poate, unul dintre cele mai puternice mesaje ale acestei minunate cărți: puterea comunității în vremuri grele!
Și în final să îi mulțumesc și eu autoarei pentru acest volum captivant, citând cuvintele prin care Grace îi mulțumește lui George: ”Îți mulțumesc. Pentru că m-ai învățat să iubesc cărțile!”.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Libris.ro, Goodreads.com, MadelineMartin.com)
