”Jaf cu elicopterul”, de Jonas Bonnier
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2018
Traducere din limba engleză de Ciprian Șiulea
Un autor atipic, fost afacerist de succes, Jonas Bonnier a avut norocul să ajungă în fața unui subiect foarte interesant, după ce a reușit să pornească o serie de interviuri cu patru dintre membrii unui cunoscut jaf din capitala Suediei, Stockholm, care s-a petrecut aievea în 2009 (un parcurs demn de Truman Capote, nu?). Așa cum s-au desfășurat și sunt descrisele, faptele par incredibile, mai ales când vorbim despre o țară dezvoltată, cu mult mai multe capacități de reacție și de prevenire a unor jafuri de anvergură.
În ”Jaf cu elicopterul”, roman apărut inițial în 2017, Jonas Bonnier reconstituie lovitura dată cu precizie de milimetru asupra unui imobil aparținând unei cunoscute firme de transport și de pază a valorilor. Deși imobilul avea seifuri securizate, camere video și beneficia de protocoluri complete de securitate, fiind situat chiar peste drum de o secție importantă de poliție, existau și vulnerabilități, explicate pe rând și atractive până și pentru un cititor neutru.
Așa că o bandă de recidiviști suedezi, de origini etnice diferite, oameni cunoscători în ale jafurilor, încearcă să exploateze aceste vulnerabilități. Banda este compusă din numai patru membri permanenți, numai că treptat echipa se mărește, iar cartea pornește, din acest motiv, destul de greu, pentru că personajele – bune sau rele – sunt nenumărate și, în capitole scurte, ne sunt prezentate pe rând. Totuși, e doar un început și, pe măsură ce ne apropiem de noaptea jafului, ne familiarizăm cu personajele principale și suntem atrași tot mai mult de minuțiozitatea pregătirilor. Cum ar trebui să decurgă jaful? Pare simplu:
”Potrivit informațiilor pe care le avem, hoții plănuiesc să se deplaseze cu un elicopter către un depozit de bani din zona Stockholmului. Se pare că acesta e într-o clădire cu patru etaje. O să dea o gaură în acoperiș. De asemenea, au de gând să saboteze și să neutralizeze elicopterul poliției, ca să poată fugi netulburați.” (pag. 201)
Numai că ”nicio crimă nu este perfectă”, Poliție intră pe fir și cam totul se află, numai că nu există suficiente indicii pentru prinderea celor care complotează, nu este sigură nici locația jafului, nici ziua în care acesta se va petrece. În plus, așa cum vă spuneam, jefuitorii sunt foarte minuțioși și experimentați și fiecare minut este calculat foarte bine. Fiecare dintre ei își cunoaște rolul și atribuțiile, dar există, desigur, și elemente care se pot schimba, după cum cugetă unul dintre ei:
”Mai dăduse peste obstacole. Fără a pretinde că era o statistică științifică, ar fi zis că nouă planuri din zece nu se concretizau niciodată. Lumea infracțională se baza pe speranțe și visuri, ca toate celelalte moduri de existență. Cele mai extravagante idei nici nu erau menite să fie puse în practică, erau mai mult un fel de cutie cu bomboane – ceva dulce de savurat pentru o clipă. Ar fi spus chiar că era destul de neobișnuit că ajunseseră atât de departe cu planul lor din Västberga. Nici nu se punea problema să fie obligați să-l contramandeze acum, cu doar câteva zile înainte, când crezuseră că totul era pregătit.” (pag. 251-252)
Pe măsură ce romanul avansează și ne apropiem de marea lovitură, și suspansul volumului crește, gradual, implicând foarte mult atenția cititorilor. Apoi, în momentul în care jaful se declanșează, avem parte de o analiză detaliată, la minut, a acțiunii din toate unghiurile posibile. Pe undeva, și ca subiect, și ca desfășurare a acțiunii, acest roman mi-a adus aminte de serialul de succes de pe Netflix, ”La casa del papel”, una dintre aparițiile de senzație de la finalul lui 2017.
Dacă a reușit sau nu jaful secolului din Suedia, veți afla dacă citiți toată cartea și dacă veți căuta apoi informații pe Wikipedia. Important este că ”Jaf cu elicopterul” este un thriller decent, care vă poate stârni imaginația dacă vă plac cărțile sau filmele de acțiune, și care, probabil, va căpăta o ecranizare care să aducă informațiile de aici și în fața publicului de cinema. Pentru o lectură lejeră, de weekend, este o carte foarte bună.
