Istoria universala a infamiei, de Jorge Luis Borges
Editura Polirom, Colectia Top 10+, Iasi, 2012
Traducere de Irina Dogaru si Cristina Haulica
Volumasul ‘Istoria universala a infamiei’ are vreo 130 de pagini a caror lectura nu ia mult mai mult decat o ora – dar fiecare minut din acest prea scurt interval este un minut de delectare, care reprezinta si o introducere in scrisul si scrierile lui Jose Luis Borges, prima sa culegere de proza, colectie de fapt a unor episoade publicate in foileton intre 1932 si 1934 si adunate intre copertile unui volum in 1935. Doua decenii mai tarziu, cand Borges capatase deja reputatia unuia dintre cei mai importanti scriitori ai secolului, el va revizui volumul si va adauga inca trei episoade in selectia finala de povestiri. In romaneste traducerea (excelenta) pe care am citit-o apartine Irinei Dogaru si Cristinei Haulica, si a aparut intr-o a doua editie in colectia Top 10+ a Editurii Polirom, 2012.
Titlul cartii este putin inselator si intentionat senzationalist. El cuprinde deja in el unul dintre efectele umoristice pe care Borges le va folosi in cursul carierei sale scriitoricesti si acum intelegem si sursa – jurnalistica de foileton pe care tanarul scriitor o practica in acea perioada. Departe de a fi universala si eliminand orice pretentie la ordine cronologica, geografica sau de vreun alt fel, este vorba despre o colectie de biografii ale unor personaje istorice a caror trasatura comuna este intr-adevar infamia de caracter, spiritul criminal si destinele de cele mai multe ori tragice, descrise cu uneltele ziaristului sau scriitorului de popularizare istorica cu usoara tenta senzationalista. Pe rand sunt adusi sub ochii cititorului Morell speculantul de sclavi din mlastinile Louisianei, Tom Castro impostorul ce isi revendica mostenirea unei bogate aristocrate londoneze ce isi pierduse fiul, vaduva Ching comandanta a piratilor din marile Chinei, Monk Eastman conducator de banda new-yorkeza, Billy the Kid, maestrul de ceremonii si mincionosul pervers Kosuke no Suke ce cade victima propriei sale cupiditati si profetul mincinos Hakim nascut in deserturile Arabiei inceputurilor de Islam.
Regasim in carte germenii tehnicilor narative pe care Borges le va aduce la perfectiune in volumele ce vor urma – enumerarea savanta, sursele ezoterice in care realul si magicul, autenticul si falsul cu luciu de autentic se amesteca pana la imposibilitatea de a fi discernate unele de altele. In niciun moment nu este cautata profunzimea psihologica, portretele au claritatea imaginilor fotografiate din ziarele vechi. Iata de pilda portretul lui Billy the Kid: ‘Pe la 1859 omul care, intru teroare si glorie, avea sa fie Billy the Kid s-a nascut intr-o cloaca subterana din New York. Se spune ca l-a zamislit un pintec irlandez obosit, insa a crescut printre negri. In acest haos de duhoare de transpiratie si de par cret, s-a bucurat de avantajul pe care ti-l dau pistruii si parul roscat. Nu-si ascundea orgoliul de a fi alb; mai putem spune despre el ca era sfirijit, salbatic si josnic. La virsta de doisprezece ani a facut parte din sleahta Swamp Angels (Ingerii din Mlastina), zeitati care actionau in locuri fetide. In noptile care miroseau a ceata arsa ieseau din acel labirint pestilential, urmareau cite-un marinar neamt, il culcau la pamint dintr-o singura lovitura de sticla, il lasau in pielea goala si se-ntorceau la mizeria dinainte. Tartorul lor era un negru cu par carunt, Gas Houser Jonas, care-si dobindise faima de otravitor de cai.” (pag. 64)
Premizele povestii profetului minicinos Hakin din Merv sunt puse in felul urmator: ‘Daca nu ma insel, izvoarele originale de informare asupra lui Al Moqanna, Profetul Invaluit (sau mai exact, Mascat) din Korasan se reduc la patru: a) excerpte din Istoria califilor conservate de Baladhuri, b) Calauza uriasului sau Cartea lamuririi si a indreptarii, apartinand cronicarului oficial al Abbasizilor, Ibn abi Tair Tarfur, c) codicele arab intitulat Anihilarea rozei, unde sunt combatute ingrozitoarele erezii ale Rozei intunecate sau Rozei ascunse, care constituie cartea canonica a Profetului, d) citeva monede fara efigie dezgropate de inginerul Andrusov cu ocazia unor lucrari efectuate la Calea Ferata Transcaspica. Aceste monede au fost depuse la Cabinetul Numismatic din Teheran si contin distihuri persane ce rezuma sau corecteaza anumite pasaje didn Anihilare. Roza originala s-a pierdut, de vreme ce manuscrisul gasit in 1899 si publicat nu fara usuratate de Morgenlandisches Archiv a fost declarat apcrif de catre Horn, iar apoi de catre Sir Percy Sykes. Faima occidentala a Profetului se datoreaza unui gures poem de Moore, impanat de efuziuni nostalgice si de suspine de conspirator irlandez.’ (pag. 83-84).
In continuarea aceleiasi biografii apare o cosmologie imaginara a carei materie sunt cuvintele, una dintre primele daca nu prima in opera lui Borges: ‘La inceputurile cosmogoniei lui Hakim se afla un Dumnezeu spectral. Aceasta divinitate este, in chip maret, lipsita de origine, de nume si de chip. Este un Dumnezeu imuabil, dar imaginea lui a proiectat noua umbre care, coborind din inaltimea lor la fapta, au inzestrat si prezidat intiiul cer. Din aceasta prima coroana demiurgica s-a infiripat o a doua, tot cu ingeri, cirmuitori si tronuri, iar acestia au zidit mai jos alt cer, care este duplicatul simetric al celui dintii. Acest al doilea conclav s-a vazut reprodus intr-un al treilea si acesta in altul inferior, si asa pina la al noua sute si nouazeci si noualea. Stapanul cerului ultim este cel care cirmuieste – umbra a umbrelor altor umbre -, iar farima lui de divinitate tinde catre zero.’(pag. 90)
Ultimul sfert al volumului aduce o brusca schimbare de tonalitate cu povestirea la persoana intai intitulata ‘Omul de la coltul strazii rosietice’ un fel de balada a mortii unui raufacator de proportii mult mai putin malefice decat ceilalti eroi ai Istoriei infamiei. Finalul este o colectie de pilde, presupus doar adunate si traduse de autor, dar ca intotdeauna la Borges amestecul de documentar si fictiune este la fel de greu de separat ca si amestecul de realitate si fantastic. Si de fapt nici nu are vreo importanta.
