„Gust. Autobiografia mea culinară”, de Stanley Tucci
Editura Publica, Colecția Victoria Books, București, 2022
Traducător: Adina Avramescu
Unul dintre cele mai mari regrete ale vieții mele este că în țara mea, în acest spațiu mutilat de istorie, ne-a fost ștearsă o bună parte din tradiția alimentară națională. Împrumutând forțat multe din alimentele unor puteri străine care ne-au tot cotropit, ne-am îndepărtat de voie sau de nevoie de exact ceea ce am fi putut fi: un popor al mâncării simple, intuitive, naturale. Prin urmare, mă număr printre oamenii care cred că identitatea națională se poate valorifica inclusiv prin mâncare. O astfel de identificare și validare a componentei naționale găsim și în autobiografia „Gust” a carismaticului actor american de origine italiană Stanley Tucci.
La drept vorbind, cred că această cronică o să fie mult prea subiectivă din două motive: 1. sunt fană declarată a lui Tucci și 2. sunt înnebunită după Martini și paste. Acesta două întâmplări au făcut ca întreaga mea lectură să fie un deliciu. Am testat chiar câteva dintre rețetele sale, dar prioritar am avut o plăcere aparte de a-l descoperi în ipostaza sa umană: de soț, de fiu și de tată. Această treime condiționată de rădăcinile sale conectate la tot ce înseamnă cultură gastronomică italiană (și nu doar) plus o doză sănătoasă de umor au făcut din această carte o experiență inedită.
Să ne înțelegem, s-ar putea să nu vă placă Tucci în rolurile sale actoricești, dar cred că vom fi de acord: este un povestitor foarte priceput. Felul în care explică rețetele culinare, micile tertipuri legate de prepararea unor mâncăruri sau cocktail-uri (Tucci adoră Martini și Negroni, fapt care îi adaugă un plus mare la karma, din partea mea) – toate la un loc poartă cititorul prin tot ansamblul pitoresc al unei bucătării în care s-au îmbinat toate patriile (pluralul este binevenit aici) actorului, de la Italia transmisă genetic la Anglia, țara în care și-a întâlnit cea de-a doua soție.
„Gust” este o carte nepretențioasă, simplă, după cum spuneam, foarte umană, fără excentricități și fără acel patos atât de omniprezent în biografiile vedetelor. Tucci fuge de paradigma omului din cinematografia americană sau europeană de top. El își ascute cuțitele, taie capul unui porc și îl bagă într-o imensă china caja, doar pentru că odraslele sale au poftă de un purceluș de lapte. Tot el îi schimbă scutecul mezinei, gândindu-se la momentul când va aroma uleiul pentru un cotlet de miel.
Să vă mai zic că mi-a lăsat gura apă? Cred că e de prisos. Naturalețea naratorului a mers perfect cu nostalgia anilor pe care-i rememorează și cu nevoia acestuia de simplitate, de savoare fără imitații, de respectare a unor canoane culinare care înnobilează, pentru că anume aceasta este ideea de bază a lui Tucci: să respectăm natura mâncării și să revenim la acel ritual de preparare a mâncării ca o supapă spre îmbunătățirea constantă a relațiilor interumane. Efectiv l-am adorat pentru perspectiva oferită lucrurilor. Să povestești lumii despre localuri de foarte mult timp închise, rememorând cele mai mici și chiar insignificante detalii, mi se pare o mostră veridică de stimă față de munca și dedicațiunea altor oameni.
În aceeași ordine de idei, „Gust” este o călătorie prin toate perioadele vieții lui Tucci, ceea ce îi permite cititorului nu doar să îi cunoască etapele de glorie ale vieții sale, ci să vadă cum era faimos pentru sandwich-urile mamei sale sau cum a refuzat un ajutor oferit de un sindicat al actorilor, ajutor care reprezenta o pereche de papuci.
Reiterând toate cele menționate anterior, vă recomand călduros această carte atât de luminoasă ca pe o modalitate inedită și foarte plăcută de a evada pe coasta Amalfi, în Canada sau pe un iaht privat unde să serviți cea mai bună tocană din fructe de mare sau cele mai bune paste cu zucchini.
1 comment
[…] „Gust” – o autobiografie a rafinamentului și stilului… […]