”Fetița care a salvat Crăciunul”, de Matt Haig
Ilustrații de Chris Mould
Editura Nemi, București, 2017
Traducere din limba engleză: Cristina Jinga
”Amelia Wishart era importantă. Ea fusese primul copil. Ea fusese aceea care sperase cel mai mult în primul Crăciun din lume. Speranța era importantă. Speranța era principalul ingredient. Însă, speranța însăși este un alt tip de magie complicată. Amelia fusese cea care adusese destulă magie în aer pur și simplu crezând în ea. Și făcuse asta mai înainte ca orice alt copil din lume să fi știut despre Moș Crăciun. Ea crezuse. Nu neapărat în el. Ci în posibilitate. În acel tip de posibilitate care presupunea că un astfel de lucru precum să împarți cadouri fiecărui copil de pe pământ s-ar putea întâmpla cu adevărat.” (pag. 196)
Anul trecut, vă prezentam ”Un băiat numit Crăciun”, prima carte a unei trilogii pe care Matt Haig o consacră sărbătorilor de iarnă. O carte superbă, care ar trebui citită de toți părinții, bunicii și copiii din lume. Anul acesta, am citit cu mare plăcere, cu o săptămână înaintea sărbătorilor, a doua carte din serie, ”Fetița care a salvat Crăciunului”, în care, așa cum îi spune și titlul, dar și fragmentul prezentat mai sus, în prim plan se află o fetiță, Amelia Wishart, cea care a crezut tot timpul în Moș Crăciun, a crezut în cadouri și magie, astfel încât sania trasă de reni a reușit să străbată timpul și distanțele pentru a ajunge la toți copiii.
În această a doua carte, acțiunea se petrece în anul doi și anul trei de după primul Crăciun reușit, când magia sărbătorilor pare să se fi pierdut parțial. În anul doi, Amelia, fetița care a readus speranța magiei, își pierde mama, chiar dacă îi ceruse Moșului să o salveze, așa că, rămasă orfană, pică sub auspiciile unui om cu adevărat rău, domnul Creeper, și sfârșește închisă într-un insalubru și cenușiu azil pentru săraci din Londra:
”Crăciunul e fericit doar dacă ești un prost. Sau un copil. Iar tu, evident, ești și una, și alta.” (pag. 33-Creeper)
Tot atunci, Crăciunul a trebuit amânat, pentru că în Ajun, în satul elfilor, a avut loc un atac important al trolilor, sprijiniți de niște spiriduși și un spion intern, sania a fost distrusă iremediabil, la fel cum distrus a fost și Atelierul de Jucării, și toată clădirile din jur, și multe jucării. Așadar, Crăciunul se amână pentru un an, pentru că totul trebuie să fie refăcut, iar barometrul care arată speranța și încrederea în magia sărbătorilor a scăzut vizibil, renii nemaiputând să zboare, timpul nu mai poate fi oprit ca darurile să ajungă la cele peste 200 de milioane de copii.
De aici, povestea este despre speranță și încredere, pentru că ideea principală este felul în care Moș Crăciun și multele sale ajutoare, atât ființe omenești, cât și din lumea cealaltă, a elfilor, spiridușilor și chiar trolilor, reușesc să determine redescoperirea magiei și a credinței în bine, în sărbătorile de final de an. Este nevoie ca oamenii să creadă din nou în Crăciun pentru ca Moșul să se reîntoarcă din nou, după un an de absență:
”Fără speranță, n-ar exista magie. Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun. Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie. Și pentru că noi știm că Moș Crăciun vine în fiecare an, acum știm că magia – cel puțin, un anumit fel de magie – este reală.” (pag. 7)
Așa că, pentru a recâștiga această magie, este nevoie atât de sentimente, cât și de multă acțiune: Moș Crăciun se întâlnește cu regina Angliei, Amelia are o întâlnire cu Charles Dickens (care iubește foarte mult pisicile), trolii și spiridușii sunt și ei personaje principale, bune sau rele, Moș Crăciun se transformă și se deghizează în inspector al azilelor de noapte, apare Mary, viitoarea consoartă a Moșului etc. În timp ce gingășia și delicatețea domină scena, avem parte și de mult amuzament, adrenalină și suspans.
Concluzia rămâne aceeași: Matt Haig scrie cele mai frumoase cărți de Crăciun, iar ”Fetița care a salvat Crăciunul” este un alt motiv pentru care sărbătorile de iarnă pot fi cu adevărat fermecate de magia sufletelor umane, de personaje de poveste, de încrederea în oameni și în spiritul zilelor de sfârșit de an.